George Cosbuc
--------------------------------------------------------------------------------
Noi vrem pamant!
Flamand si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si m-ai scuipat si m-ai batut
Si caine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Sa-ti fim toti caini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Si ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamant!
O coaja de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Injuri ce-avem noi drag si sfant:
Nici mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Si ne sfarsim de mila lor -
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir in sat
Ni-l faceti lan, noi, boi in jug.
Si-n urma lacomului plug
Ies oase si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce va pasa! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant; -
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamant!
Si-am vrea si noi, si noi sa stim
Ca ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Ca nu-si vor bate-ai vostri joc
De noi, daca murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea sa planga pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sant zacem,
Caci nici pentr-un mormant n-avem
Pamant - si noi crestini suntem!
Si vrem pamant!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet inca-n noi
Si parca l-ati uitat!
Ati pus cu totii juramant
Sa n-avem drepturi si cuvant;
Batai si chinuri, cand tipam,
Obezi si lant cand ne miscam,
Si plumb cand istoviti strigam
Ca vrem pamant!
Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati
Noi mame si surori si frati!
In laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Ca el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat -
Noi vrem pamant!
N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapani luati din drum!
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant,
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
Nici in mormant!
Poetul
Sunt suflet in sufletul neamului meu
Si-i cant bucuria si-amarul -
In ranele tale durutul sunt eu,
Si-otrava deodata cu tine o beu
Cand soarta-ti intinde paharul.
Si-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Rabda-vom pironul aceleiasi cruci
Unindu-ne steagul si larul,
Si-altarul sperantei oriunde-o sa-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.
Sunt inima-n inima neamului meu
Si-i cant si iubirea, si ura -
Tu focul, dar vantul ce-aprinde sunt eu,
Vointa mi-e una, ca-i una mereu
In toate-ale noastre masura.
Izvor esti si tinta a totul ce cant -
Iar daca vrodat-as grai vrun cuvant
Cum nu-ti glasuieste scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare si sfant,
Si-nchide-mi cu fulgerul gura!
Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri desarte.
Dar stie Acel ce compasul si-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viata si-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-esti in suflet, si-n suflet ti-s eu,
Si secoli-nchid-ori deschida cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ti-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!
|