[omul care vine si pleaca]

Parerea mea este ca expresia respectiva s-ar putea referi la “vigilenta”. Stiu de lucrurile din mintea mea, dar tinutul mintii (mele) intr-o stare tensionata n-ar trebui sa insemne nici “a ma fierbe in suc propriu” si nici a-mi amari sufletul prin recunoasterea propriilor neputinte omenesti. Ba dimpotriva.
Este frumos de aflat ca Dumnezeu, l-a investit pe ( un) om cu autoritate constienta asupra mintii proprii, dar , din exprimarea mentionata, rezulta si o sarcina a omului privind responsabilitatea asupra gandurilor sale. Mintea capata sens prin lucrurile ei, care lucruri (din minte) sunt definibile in intelegerea omeneasca prin gandurile constientizabile ale omului.
Acum, cand stim ca apa din natura / din organismele vii se caracterizeaza prin memorie proprie dar si printr-o “constiinta de sine” manifestata (observabila prin formarea de “clusteri” /intr-un limbaj de comunicare specific, inter-molecular) , ne-am putea intreba “cine” se exprima de fapt prin “sinele constient” al apei (?). Mie mi se pare remarcabil ( de bine) faptul ca tu ( ca si mine de altfel) iti poti atribui tie insuti rolul de autor si interpret al lucrurilor din mintea ta ( asa cum te-ai invatat sa le intelegi) asumandu-ti totdata raspunderea asupra lucrurilor gandite “de tine”( privind cauzele si consecintele lor). Fara liberul arbitru nu ne-am putea gandi la “discernamant propriu”,iar fara Dumnezeu nu ne-am putea da seama de corectitudinea discernamantului personal ( privind capacitatea de a decide corect in situatii concrete ale vietii personale si colective / sociale). Daca “raiul” ar putea fi privit ca o stare superioara de spirit, in care lucrurile sunt pe deplin armonizate in intelegerea deplina a lui Dumnezeu, “iadul” ar putea insemna o stare conflictuala in care omul este pus in situatia de a-si pune intrebari pentru a-si afla raspunsuri (in sine) potrivite cu intelegerea din mintea proprie. N-am avea de unde sa stim ca intelegerea noastra ( isvorata din sine / dar autorizata de Dumnezeu) exista , atata timp cat ea nu s-ar manifesta in vreun fel si pentru noi ( fiecare si toti). Si pentru ca intelegerea (noastra) sa se manifeste este nevoie sa aiba “conditii de manifestare”. Asta se intelege prin “iad”, ca o stare de spirit necesara pentru rezolvarea permanenta (printr-o noua armonizare ascendenta) a starilor conflictuale din sine prin intelegerea lui Dumnezeu manifestata in/prin mintile omenesti. Estre vorba asadar mai degraba de o “crestere spirituala” decat de atingerea vreunei stari extatice ce ar putea fi perceputa ca o inghetare a mintii in rai (impacare deplina in tot si in toate). Mai pe romaneste : atunci cand simti ca nu-ti lipseste nimic, la ce sa-ti mai bati capu’ (?). Exista riscul sa-ti amorteasca mintea ( akedia,...parca). Noi sa fim sanatosi. Dumnezeu este milostiv.