In urma cu ceva timp am fost intr-un pelerinaj. In drum spre o anumita manastire, m-am rugat sa-mi spuna parintele de acolo un cuvant de folos. Eram echipata corespunzator cu batic, cu fusta lunga... Aspectul meu exterior era asigurat, sa spunem, si o doza de fariseism mi s-a strecurat imediat ce am vazut alte femei venite in pantaloni sau chiar fara batic.

Dumnezeu a vrut ca parintele sa ridice exact aceasta problema, in timpul predicii spunand ca nu aspectul exterior este cel mai important in viata duhovniceasca.

Am simtit ca pentru mine a rostit parintele acele cuvinte, iar cand a mai spus, fara alte indicii, si ca o anumita doamna de alaturi imbracata in pantaloni e mai inaintata duhovniceste decat alta imbracata cu fusta, am rosit si eu...

Nepasarea duhovniceasca ascunde patimi subtiri pe care nu intotdeauna le vedem singuri. Uneori ne trezeste o carte, alteori duhovnicul sau un pustnic. Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa.