[cezar_ioan]

Fraţi şi surori antiecumenişti,

dacă suntem şi voim să rămânem în Biserică nu ne schimbăm învăţătura de credinţă,
nu facem rabat de la hotărârile sinodale,
nici nu vom lua în braţe mişcările veacului acestuia, oricum s-ar numi ele: ecumenism, masonerie etc.
Şi pururea ne vom cinsti înaintaşii îmbunătăţiţi prin nevoinţe şi har şi ne vom apropia cu evlavie de sfinţii noştri, pe care îi considerăm luminători ai Ortodoxiei.
Asupra acestor aspecte cred că suntem cu toţii, noi cei ce ne numim creştini ortodocşi, în deplin acord.

Cum vom proceda, însă? Ce sentimente vom nutri atunci când ne facem lucrarea; ce şi cum vorbim, ce şi cum făptuim?

Unii, găsind în cuvintele Păstorilor o delimitare clară faţă de mişcări precum ecumenismul sau alte orientări schismatice, s-au grăbit să se creadă îndreptăţiţi să îşi exprime caracterul, fără nici o măsură de igienă personală. Caracter care nu înseamnă altceva decât valorile şi acţiunile cu încărcătură morală, devenite active/manifeste în relaţiile cu semenii. În relaţii, da, întrucât caracterul are sens şi rost doar în întâlnirea omului cu alt om.
Să listăm câteva trăsături de caracter care alcătuiesc şi exprimă personalitatea: toleranţa sau intoleranţa, sinceritatea (onestitatea) sau ipocrizia (făţărnicia), modestia sau aroganţa, curajul sau laşitatea, altruismul sau egoismul, individualismul sau comunitarismul, independenţa deciziei sau sugestibilitatea. Şi multe altele care nuanţează relaţia cu aproapele.
Dar cum se exprimă aceste însuşiri ale omului, pe care în Biserică le lucrăm împreună cu Duhul Sfânt şi le numim virtuţi?
Mai ales când întâlnim oameni, concepţii, simţăminte diferite de ale noastre sau chiar potrivnice: cum ne exprimăm caracterul şi, implicit, cum urmăm poruncile Domnului?

La această întrebare, unii antiecumenişti au găsit de cuviinţă să răspundă înverşunat, pătimaş, cu desconsiderare şi aroganţă, intolerant şi egoist. Nu cred că au folosit cu înţelepciune prilejul de a-şi face roditoare credinţa, ci dimpotrivă, cred că s-au vătămat şi pe ei şi au vătămat şi pe semeni.
Alţii caută să înveţe cum să dialogheze cu semenii. Fie, aceştia, chiar şi ecumenişti. Spre folosul tuturor, întru îndreptare în Hristos Domnul.