canoanele bisericii impotriva avortului
Canonul 91: (Avortul are canonul uciderii)
Pe cele care dau doctorii lepadatoare de fat(provocatoare de avort) si pe cele care primesc otravuri pierzatoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigasului.
Canonul 21: (Avortul - lepadarea de prunci)
Pe femeile care sunt desfrânate si-si omoara fatul si se îndeletnicesc cu pregatirea mijloacelor de avort hotarârea de mai înainte le-a oprit pâna la iesirea din viata si aceasta hotarâre se tine îndeobste. Dar, gasind ceva spre a le trata mai blând, am hotarât ca vreme de zece ani sa împlineasca în penitenta potrivit treptelor hotarâte.
Canonul 2: (Uciderea mestesugita a fatului - avortul)
Cea care omoara fatul prin mestesugire se supune pedepsei uciderii, si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format sau neformat; caci aici se osândeste nu numai pentru cel ce se va naste, ci pentru ca si pe sine s-a primejduit; caci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercari. Dar, pe lânga aceasta se mai adauga si omorârea fatului, alta ucidere dupa intentia celor ce îndraznesc aceasta. Dar nu trebuie sa se întinda pocainta lor pâna la moarte, ci sa se primeasca dupa un termen de zece ani, dar vindecarea sa se hotarasca nu dupa timp ci dupa chipul pocaintei.
Canonul 33: (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea mestesugita a fatului)
Vasile cel Mare, în canonul al doilea si al optulea, spune ca femeile care strica cu mestesugiri pe feti în pântece, precum si cele ce dau si iau doctorii pentru ca sa-i piarda si ca fetii înainte de vreme sa cada afara, sa se primeasca dupa un termen de zece ani. Noi însa hotarâm ca acestora sa li se dea cel mult pâna la cinci ani, sau si trei ani.
Canonul 34: (Pocainta pentru pierderea fara de voie a fatului)
Iar femeia care fara de voie a pierdut fatul primeste epitimie de un an.
Canonul 35: (Osânda pentru înabusirea cu voie sau fara de voie a pruncului)
Femeia care adoarme asupra pruncului si-l îneaca dupa trei ani se învredniceste de împartasanie, îndepartându-se în zilele rânduite de carnuri si de brânza si celelalte savârsindu-le cu osteneala. Iar daca din lenevire si din neînfrânarea nascatorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamana cu uciderea intentionata. Daca însa din viclenia vrajmasului, atunci fapta este vrednica de iertare. Totusi, si aceasta are nevoie de epitimii potrivite; caci din cauza altor greseli s-a întâmplat aceasta parasire.
Canonul 36: (Osânda pentru pierderea cu voie a fatului)
Femeii care nu se îngrijeste de fatul sau, ci din cauza neglijentei dânsei avorteaza, i se da pedeapsa pentru ucidere premeditata
De stiut:
Femeia care a lepadat pruncul cu voie trebuie sa mearga neîntârziat la duhovnic si sa-si marturiseasca pacatul. Femeia care leapada fara de voie pruncul sa mearga de asemenea la preot fara întârziere, pentru a i se citi rugaciunea de dezlegare.
|