Citat:
În prealabil postat de fallen
!. Putn mai buna ca amea, dar nu suficient cat sa nu fie banii o problema
|
Dar suficient ca sa dea vina pe tine.
Citat:
|
2. Nu ma impartaseste, dar probabil altul ar face-o, daca as fi putin mai "diplomata" (glumesc, desigur; chiar daca ar fi amuzant sa vezi pe cati ii poti pacali, sunt constienta ca nu mi-ar folosi la nimic)
|
E f. bine ca iti dai seama.
Citat:
|
3. Problema nu e ca ma impartaseste sau nu, problema e ca a tras niste concluzii total eronate despre mine, cand mi-a spus nu m-am prins, am stat si am reflectat, dar nu am mai avut ocazia sa le dezmint, ori ca am uitat, ori ca am avut altele pe cap, cum ar trebui sa am si acum.
|
Ce concluzii eronate?
Nu te-ai prins de ce?
Il poti ruga sa mai explice o data.
Daca tu crezi ca n-are suficienta rabdare, tact, poti gasi altul, doar nu trebuie sa mergi pentru asta in satul vecin.
Si chiar daca ar trebui, doar nu te spovedesti atat de des incat sa fie asta o problema, nu?
Citat:
|
4. Pentru faptul ca in nenumarate randuri (puteam sa scriu un roman) mi-am vorbit de rau pe cel care trebuia sa-mi fie cel mai apropiat dintre semeni (adica barbatul) si fiindca nu era de ajuns, in alte cateva randuri mi-am criticat si duhovnicul, nu cred sa mai existe pentru mine vreo speranta de iertare;
|
Nu-ti mai fa iluzii, tu n-ai barbat.
Atat timp cat nu te vrea de femeie decat eventual in plan utilitarist imediat (desi sunt sigur ca iti si umple capul cu promisiuni si iti da sperante..)
Toti putem avea indoieli vizavi de duhovnic.
Iar uneori pot fi chiar intemeiate.
Unii cred ca duhovnicul este infailibil, eu am indoieli.
Citat:
|
5. Astazi cineva (sora mea) mi-a revelat o alta crima de care ma fac vinovata : se pare ca eu, atunci cand fac rau cuiva, cu voie sau fara, ma preocupa mai mult eventuala pedeapsa (de la lume sau de la Dumnezeu) pe care mi-as lua-o eu, decat efectele asupra persoanei in cauza.
|
Bine ca ai constientizat asta, de acum vei proceda altfel, nu?
Citat:
|
6. Am vazut intr-un film un preot spunandu-i unui necredincios ca Credinta nu e niciodata ceva batut in cuie, ea isi trage taria tocmai din permanenta lupta cu indoiala (si eventuala biruinta asupra ei). Deci...cu alte cuvinte, ca sa-ti poti pastra credinta, trebuie permanent a lupti cu indoielile...daca nu cumva acestea pana la urma te doboara.
|
Indoielile singure nu te pot dobora, daca n-ar fi insotite si de alte pacate, unele poate in care te complaci. minimizandu-le importanta.