[cristiboss56]

Nu se poate să nu ne dea bine dacă ne încadrăm în binele pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu. Cred că v-am mai spus eu şi altă dată şi aş vrea să reţineţi lucrul acesta: la noi la mănăstire a trăit un părinte cu nume mare şi cu viaţă deosebită (e vorba de părintele Arsenic Boca), iar el zicea întotdeauna: "Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare pă*cătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu!".

Noi trebuie să ne încredem în Dum*nezeu, în bunătatea Lui. În psalmul l02 se spune: "Pe cât sunt de departe ceru*rile de la pământ, atât este de mare bu*nătatea Lui spre cei ce se tem de El. Cât de departe este răsăritul de apus, atât a depărtat de la noi fărădelegile noastre". Fiţi atenti, cât e de departe răsăritul de apus! Nu zice: cât e de departe răsăritul de mine sau cât e de departe apusul de mine, ci cât e de departe răsăritul de apus, atât a depărtat El de la noi fărădelegile noastre. Acestea sunt cuvinte adevărate, sunt cuvinte pe care le mărturisim, şi de aceea avem noi încredere, şi de aceea avem bucurie, bucurie din minunea În*vierii, pentru că toate acestea s-au în*tâmplat pentru noi. S-au întâmplat pentru binele lumii, adică Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în lumea aceasta, Domnul Hristos a pătimit, S-a răstignit, a înviat din morti. De ce? Pentru binele nostru!
Nu se poate să nu ne dea bine dacă ne încadrăm în binele pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu. Cred că v-am mai spus eu şi altă dată şi aş vrea să reţineţi lucrul acesta: la noi la mănăstire a trăit un părinte cu nume mare şi cu viaţă deosebită (e vorba de părintele Arsenic Boca), iar el zicea întotdeauna: "Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare pă*cătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu!".
Noi credem. Pentru noi sunt lucruri încurajatoare, nu ne este frică de nimic, pentru că Domnul este cu noi. Dumne*zeu este cu noi! Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate să fie împotriva noastră? "Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii lui"! Când? Atunci când învie în sufletul nostru, atunci când Învierea e o realitate pentru noi, atunci vine şi înnoirea noastră. Şi câtă vreme avem faptele omului vechi, şi câtă vreme suntem în păcatele necredincioşilor, nici n-ar trebui să ne mai numărăm printre credincioşi, pentru că ştiţi care-i măsura credintei? Măsura vietii - cum ţi-e viaţa, aşa ţi-e şi credinţa! Degeaba te numeri la credincioşi, dacă faci fapte vrednice de necredincioşi. Degeaba vrei să te nu*mere oamenii printre sfinţi, dacă faci fapte de om păcătos şi de ticălos. Nu se poate!


(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieţii nostre, Editura Doxologia, p. 39-41)