[cezar_ioan]

În prealabil postat de glykys

Cred ca fiecare om are nevointele si crucea sa. Doar ca unii oameni induhovniciti isi iau asupra lor "nevointe" mai grele, care nu fac parte din crucea lor, ducand o parte din crucea altora, spre exemplu.

Revin.

Mă tulbură ce scrii... E un subiect foarte important pentru mine şi cred că pentru toţi creştinii. Te rog să mă ajuţi, când revii.

Sunt nedumerit: Oamenii înduhovniciţi duc poveri care nu fac parte din crucea lor? Adică duc o cruce plus alte cruci? Sau cum?

Poate cineva să ducă mai mult decât crucea dată de Domnul fiecăruia?
Când Apostolul ne îndeamnă să ne purtăm poverile unii altora înţelegem că ne cere să ne purtăm crucile?

Oare nu, mai degrabă, face parte din chiar crucea personală să duci şi neputinţele altuia, după puteri? Şi nu face aceasta parte din crucea ta? A ajuta pe semenul aflat la nevoie, a te jertfi într-un fel sau altul pentru el, nu înseamnă oare a-ţi purta crucea ta creştineşte? Înseamnă a o purta pe a lui? Concomitent cu a ta? Duci două cruci? Sau mai multe?

Această cruce e doar individuală sau este pe de o parte personală şi pe de altă parte colectivă?
Cred că pot înţelege aşa: crucea fiecăruia constă în purtarea, după puteri, a crucii omenităţii, a omenescului întreg, în care trăieşti şi tu şi semenul/semenii de ieri de azi şi de mâine. Nu în purtarea crucilor mai multor oameni, în nici un caz a tuturor oamenilor.

Hristos nu a purtat, înţeleg eu, crucile tuturor oamenilor. Ci numai Crucea Sa. Iar prin modul cum a purtat-O, Acea Unică Cruce dată doar Lui să o poarte, a deschis calea mântuirii pentru toţi oamenii.

Când Simon Îl ajută pe Domnul să poarte Crucea, de remarcat că Simon nu are încă o cruce în spate. El poartă doar o cruce, mai precis o parte din povara Crucii Domnului. Crucea semenului său, Crucea Fiului Omului devine astfel crucea lui. Dar el nu are o altă cruce în plus, adăugată, însumată. Ci e doar una, una comună: Crucea mântuirii omenităţii.