[sophia]

@Catalin2 - asa este

@Cezar_Ioan - n-am spus ca nu trebuie citita Filocalia. Nu stiu de ce s-a inteles asa. Cine este atat de avansat in credinta si intelegere este liber s-o faca.
In rest Catalin a spus foarte bine si cei de pe linkul postat de mine la fel.

Pe firul acesta au fost ridicate niste probleme de oameni obisnuiti, aflati mai la inceputul credintei. Oameni obisnuiti care au greutati si limite pe acest drum.

Totusi eu cred ca si fara sa ne dam seama urcam niste trepte in credinta: copiii mici stiu rugaciunea cu ingerasul si cu vorbele lor, impreuna cu parintii. Mai apoi invata Tatal Nostru si eventual si alte rugaciuni, apoi ajungem la a citi povestiri duhovnicesti, pilde, vieti de sfinti, apoi treptat Biblia (mai intai mai ca pe roman, apoi tot mai profund), apoi fiecare pe masura maturizarii ajunge la lucrari mai avansate.
In paralel citim si literatura scolara, si cea beletristica romana si universala. Si cititm si citim.
Depinde si de aplecarea fiecaruia: monahii citesc ceva, preotii de mir altceva, mirenii altceva.
Unii au aplecare spre teologie teoretica, spre anumite analize sau studii. Unul se intereseaza de biografii incepand cu cea a lui Iisus si pana la vieti de sfinti si de monahi contemporani. Altii se intereseaza de teologie practica, sociala, altii de psihologie si boli duhovnicesti etc., de istorie a Bisericii si bisericii, arta bisericeasca, muzica bisericeasca.
Nu toti avem aceleasi interese si aplecari.

Legat de partea cu crucea:

Eu am inteles din pilde si din predica ascultata in biserica urmatoarea explicatie:

Fiecare om are crucea lui personala de purtat. Crucea asta inseamna greutatile si nevointele din viata sa: boli, familie initiala, apoi scoli, munca, familia ulterioara (prin casatorie), sau monahism etc.

In afara de astea fiecare din noi, dupa indemnul Domnului, se preocupa si de aproapele sau si duce si o parte din crucea lui.

De ex. monahul duce crucea lui proprie si mai preia prin rugaciune si eventual duhovnicie din crucea aproapelui. Asta din urma nu este crucea lui.

O mama are crucea ei de dus mai intai: suferintele ei, bolile ei, munca ei, grijile etc. Aici intra si ingrijirea sotului si a copiilor.
Acestia isi duc si ei crucea lor individuala, dar si mama ii ajuta.
De ex. cand un om este bolnav el isi poarta cruce suferintei lui: dureri, neputinte.
Cel care il ingrijeste poarta si el o cruce in acest sens, dar personala: durerea lui personala din iubire fata de cel bolnav, efortul de a-l ingriji, griji, lipsuri materiale (cheltuieli, pierderea unui venit) etc.

Simon care l-a ajutat pe Iisus sa poarte Crucea, avea si el o cruce in spate.
Crucea pe care o purtam noi toti este invizibila pentru altii.
Deci el avea crucea lui in spate si a preluat un pic si din crucea lui Hristos.

Aceea nu era (asa inteleg si simt eu) crucea personala a lui Hristos. EL poate ca a fost singurul care nu a avut o cruce personala (sau o fi avut si el in starea de om). EL purta crucea omenirii.
Imi este greu sa inteleg si explic de fapt in ce consta aceasta cruce. Se spune ca erau pacatele oamenilor, pacatul stramosesc in primul rand.
Caci nu purta totusi crucile personale (nevointele individuale ale oamenilor).

Nu stiu exact. Aici nu mai pot patrunde.