Trebuie să existe flexibilitate din partea amândurora, dorința fiecăruia de a-l înțelege pe celălalt și de a-i oferi zilnic, din iubire pentru el, ceva. O jertfă mai mică sau mai mare este necesară mereu între soți.
Uneori, tânăra soție care n-a pus până atunci mâna pe un fier de călcat și nu știe să gătească decât ouă, începe, încet, încet, de dragul lui, vrând să-i facă surprize plăcute. Sau el, dacă ajunge acasă mai devreme, se gândește să o aștepte cu ceva bun.
Cu timpul constată amândoi că nu e greu, și e chiar o bucurie.

Cred că astea sunt amănunte, și nu e necesar să fie prestabilite. Un singur ingredient trebuie să nu lipsească în căsătorie: iubirea (și când spun cuvântul ăsta mi se pare de la sine înțeles că este nedespărțit de jertfelnicie).