[vsovivivi]

În prealabil postat de cristiboss56

În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om orb din naştere; atunci ucenicii Lui L-au întrebat pe El zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus le-a răspuns: nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate într-însul lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. După ce a zis acestea, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: mergi de te spală la izvorul Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte, că era cerşetor, se întrebau: nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau că acesta este, iar alţii ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt. Deci l-au întrebat: atunci cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns şi a zis: omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei. Apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului şi te spală. Deci, mergând şi spălându-mă, am dobândit vederea. L-au mai întrebat: unde este Acela? Nu ştiu, le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce mai înainte fusese orb. Şi era într-o zi de sâmbătă, când a făcut Iisus tină şi a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea. El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Deci, unii dintre farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzeşte ziua sâmbetei. Dar alţii ziceau: cum poate un om păcătos să facă minuni ca acestea? Şi astfel era dezbinare între ei. Deci iarăşi l-au intrebat pe cel ce fusese orb: tu ce zici despre El pentru că ţi-a deschis ochii tăi? Iar el a răspuns că este prooroc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb şi şi-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinţii celui vindecat de orbire. Aşadar i-au întrebat şi le-a zis: acesta este fiul vostru, despre care voi ziceţi că s-a născut orb? Atunci părinţii lui au răspuns şi l-au zis: ştim că acesta este fiul nostru şi că el s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Este în vârstă, întrebaţi-l pe dânsul; el singur vă va spune despre sine. Acestea le-au zis părinţii lui, pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se sfătuiseră acum, că de-L va mărturisi cineva pe Iisus că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea părinţii lui au zis: este în vârstă, întrebaţi-l pe dânsul. Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că omul Acesta este păcătos. El însă a răspuns: de este păcătos, nu ştiu; eu una şiu, că eram orb şi acum văd. Deci l-au întrebat iarăşi: ce ţi-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus vouă şi n-aţi auzit! De ce voiţi să auziţi încă o dată? Nu cumva voiţi şi să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui? Atunci l-au ocărât şi i-au zis: tu eşti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a grăit cu Moise, iar pe Acesta noi nu-L ştim de unde este. Răspuns-a omul şi le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea că voi nu ştiţi de unde este; şi totuşi El a deschis ochii mei. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns şi i-au zis: în păcate tu te-ai născut întreg şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi găsindu-l, l-a întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a întrebat: cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iisus i-a spus: L-ai văzut pe El, căci cel care vorbeşte cu tine, Acela este. Atunci el a grăit: cred, Doamne, şi s-a închinat Lui.

Deşi acest orb din naştere era orb şi fără ochi atât pentru păcatele părinţilor cât şi pentru păcatele lui pe care urma să le facă şi el, căci de aia se născuse orb, pentru că cineva în vechiul Israel păcătuise şi osânda a căzut pe el, cu toate acestea Iisus pare că minte când spune că nici el nu a păcătuit şi nici părinţii lui ci s-a născut aşa pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu... deci deşi pare că Hristos minte şi că vorbeşte în contra descoperirilor date prin Moise căci orbirea şi boala şi moartea este o consecinţă negreşită a păcatului săvârşit care distruge tot ce era bun până cel târziu la a treia sau la a patra generaţie, iată că defat Domnul prin credinţă a spus aşa şi a mers pe Cale dovedind că lucrările lui Dumnezeu chiar s-au arătat şi se vor arăta prin acel orb sărman şi astfel, prin Cuvintele Sale, contrabalansează evidenţa păcatului săvârşit, nesocotindu-l păcătos pe păcătos şi neocărându-l astfel înaintea poporului şi iată că astfel Iisus Hristos respectă cu adevărat Sabatul supunându-se cu adevărat şi pe deplin legii şi proorocilor... învăţându-ne pe noi cititorii şi privitorii că a-l socoti păcătos pe cineva şi a-i batjocurii până şi părinţii care l-au născut şi crescut dovedindu-i şi pe ei ca păcătoşi şi cauză a nenorocirii lui, mai degrabă asta este defapt contrar legii a 4-a şi este foarte urât şi rău de trăit şi făptuit. Însă iată că fapta asta blestemată şi atot-ştiutoare a fost făcută chiar de fariseii şi mai marii învăţători stăpâni ai sinagogii cu multă trufie tocmai de ziua Domnului căci nu le-a convenit lor răspunsurile frumoase şi drepte ale orbului ce şi-a recăpătat ochii şi vederea. Nu le-a convenit să vadă şi să audă mărturisind cineva despre Iisus nu numai cu viaţa lui umilită dar dreaptă, ci şi ca martor înţelept, depunând el o mărturie simplă şi curată care i-a făcut praf dar care i-a atras nu numai ocara lui şi a părinţilor lui ci şi eliminarea definitivă din sinagogă. Ei bine iată că fapta asta este de fapt interzisă de lege şi de revelaţia venită prin Moise contravenind ea legii a 4-a, adică ţinerii odihnei sfinte măcar de Sabat, atunci când toţi ar fi trebuit să stea liniştiţi ca măcar să nu osândească ei tocmai de Sabat dacă chiar nu vor să vadă de Sabat minunea milelor Domnului bucurându-se pentru sărmanii iertaţi curăţiţi şi vindecaţi, Domn Care-i ascultă uneori până şi pe păcătoşi, darmite atunci pe sfinţi sau pe drepţi?.. Deci dacă pe ei nu-i ascultase Dumnezeu, pe farisei căci ei nu puteau dăruii ochi şi vedere nimănui... cît de mare era întunericul acela al lor? Nu erau ei mai jos decât păcătoşii, căci până şi pe mulţi păcătoşi îi auzea Domnul ascultându-le şi împlinindu-le cererile?

Lucrarea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Hristos a unit Sfinţenia dată prin El cu sfinţenia pământului acela binecuvântat, căci a făcut tină din scuipat şi a plămădit ochi din tina cu care a uns orbitele goale ale orbului pe care l-a trimis la fântâna Siloanului adică 'a celui trimis de Dumnezeu', şi el s-a dus crezând şi ascultând şi după ce s-a spălat de ceea ce a rămas din tina aia a văzut pentru prima oară în viaţa lui cu ochi noi făcuţi din pământ şi văzând el a fost chemat să depună mărturie şi să se arate preoţilor după legea lui Moise comprtându-se el ca un trimis de Dumnezeu. Dar lucrările Domnului săvârşite întru el şi dreapta şi frumoasa lui viaţă dreaptă petrecută întru răbdare s-au arătat deci şi în timpul mărturisirii căci aşa o mărturisire este demnă de un apostol sau un prooroc dar iată că ea a fost făcută de neînsemnatul cerşetor orb ce-şi căpătase vederea pentru credinţa sa. Deci ca un trimis a depus mărturie cel chemat înaintea maimarilor sinagogii care l-au judecat şi văzându-se înfrânţi de mărturia lui l-au scos în cele din urmă drept un foarte mare păcătos ca să nu urmeze ei Domnului tot aşa cum spuneau şi de Iisus că este născut din desfrânare sau că este fiu sărac al lui Iosif tâmplarul, deci n-are cum să vorbească tocmai El aşa măreţ şi n-are cum să aibă tocmai el un dar şi un har mai mare ca ei din moment ce se ştie că el a crescut printre ei şi cum atunci să vină un asemenea om şi să le dea lor lecţii... aşa că l-au dat afară din sinagogă insinuând că cel ce i-a redat vederea, adică Iisus, este şeful păcătoşilor pe care-i stârnge să smintească pe Israel şi că Iisus cu domnul demonilor îi scoate afară pe demoni din oameni pentru ca să păcălească şi să smintească poporul. Iar că era credincios orbul şi statornic şi de neclătinat s-a văzut în momentul când Iisus i-a vorbit despre Mesia şi despre Fiul lui Dumnezeu arătându-se acelui sărman alungat din biserică pentru că nu a mărturisit după cum le-ar fi convenit lor, mai marilor sinagogii. Deci iată că orbul s-a dovedit foarte înţelept şi statornic în credinţă căci cu toată cumplita situaţie de speriat în care se afla din pricina lui Iisus, nu numai că nu i-a crezut pe farisei şi că n-a aruncat apoi vina pe Iisus deznădăjduind ci chiar L-a socotit şi L-a crezut pe Iisus ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu, deci nu s-a îndoit nici măcar o picătură în tot timpul mărturisirii şi nici apoi. Nu s-a speriat şi n-a căzut în deznădejde din pricina că a fost scos din sinagoga în care părinţii lui şi el trăiseră şi crescuseră de generaţii! Deci scos din credinţă el nu şi-a pierdut adevărata Credinţă şi dreptatea şi iată că atunci Păstorul cel bun a luat întru sine pe oaia cea cerească alungată pe nedrept ca să fie ea lăsat fără învăţătră şi fără iarbă duhovnicească.