[catalin2]

Nu știu ce citat ai dat, însă nu înțeleg cum poate fi doar parțial adevărat, când asta este ceea ce spune Hristos: „Cel ce aude acestea dar nu face, asemenea este celui care-și zidește casa pe nisip”.
Totodată, El spune despre Sine că este Calea, Adevărul și Viața; nu doar Adevărul. Toate acestea sunt împreună: cine este pe Cale, este în Adevăr și are Viață. Nu poți fi în adevăr fără să fii pe cale, adică fără să făptuiești, precum și făptuirea fără credința în Hristos este zadarnică. În ambele cazuri ești lipsit de Viață.

Am gasit si citatul: http://www.familiaortodoxa.ro/2011/0...marturisesc-i/
"Cu alte cuvinte, nici de-un înger al lui Dumnezeu nu se cuvine să asculte cineva, dacă acesta propovăduieşte o credinţă deformată. Dimpotrivă, credinciosul e dator să asculte cuvintele celui ce îi învaţă pe alţii adevărul, chiar şi când se întâmplă ca acesta să nu aibă o viaţă conformă cu cuvintele lui. Dacă învaţă drept, remarcă acelaşi Sfânt Părinte, nu lua aminte la viaţa lui, ci la cuvintele lui.
Dogmele credinţei sunt absolut hotărâtoare pentru viaţa duhovnicească a credincioşilor. De aceea, când sunt mărturisite, dogmele îl sfinţesc pe omul care le mărturiseşte. Dogmele drepte cuvântate despre Dumnezeu sfinţesc sufletul, adică au un caracter sfinţitor, potrivit Sfântului Ioan Gură-de-Aur, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul remarcă că orice om se sfinţeşte prin mărturisirea exactă a credinţei. "

Nimeni in ortodoxie nu spune ca ar conta doar invatatura. Cred ca am repetat asta de vreo 100 de ori. Dimpotriva, in ecumenism se propaga ideea ca dogmele nu sunt importante, ci trairea, ar rezulta ca cine spune de dogme nesocoteste trairea. Deci e o perceptie de acolo, nu din ortodoxie, in niciun articol ortodox n-o sa gasim asa ceva, ca nu conteaza si faptele.

În prealabil postat de N.Priceputu

Ție asta ți se pare esențial, de aici neînțelegerea dintre noi și dintre tine și cei pe care-i socotești ecumeniști. Eu consider că mai în adevăr este omul, indiferent de confesiunea lui, care nu stă indiferent la suferința celui căzut, decât cel cu o credință impecabilă la nivel teoretic, dar care trece pe lângă. Prefer un catolic implicat cu tot sufletul, cu toată sinceritatea în trăirea credinței, unui ortodox indiferent. Genul acesta de gândire este ceea ce tu numești ecumenism, probabil. Însă ea are temei evanghelic.

Aceeasi problema, nimeni in ortodoxie nu o sa spuna ca nu conteaza faptele, doar in protestantism. In schimb, in ecumensim se propaga ideea ca nu conteaza credinta, doar faptele si trairea. Tu insusti spui ca asta crezi si tu. Umanismul ateu pune accent pe faptele bune, ortodoxia pe har, credinta si fapte. O fapta bune e o fapta buna, indiferent ca o face un ateu sau un ortodox. Dar, cum spune Sfantul Serafim de Sarov, o fapta buna fara credinta nu este mantuitoare, doar insotita de credinta. La fel si alte religii sau culte. Nu trebuie sa ma crezi pe mine, ci pe sfinti, nu pe pastori.

În prealabil postat de N.Priceputu

Iar dacă credința s-ar uni cu fapta în poporul nostru, fiți siguri că s-ar întări atât de mult, încât nimic din afară n-ar mai putea-o dărâma. Voi vedeți că este gata să se prăbușească, de aceea sunteți alarmați; și este adevărat, însă e gata să cadă pentru că e slabă, pentru că temelia ei nu este pe piatră, după cum a arătat Domnul

Intotdeauna au fost erezii in Biserica si intotdeauna au luptat sfintii si credinciosii impotriva lor. Nu e vorba de alarmare, e vorba de dragoste de oameni si de Dumnezeu, adica de adevar. Ortodocsii iubesc adevarul, pentru ca adevarul este de la Dumnezeu, de aceea unii spun adevarul si din dragoste. Si tu poti intelege asta si vei vedea lucrurile mai clar (nu ma refer doar la tine).