Cuget neînțelept
Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de țarină.
Un sătean necredincios își bătea boii - și zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
- De ce te osândești la pedeapsa veșnică?"
Omul necredincios îi răspunse:
- "Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aș face rău, voi fi mântuit. Și, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aș face bun, degeaba este ... "
Atunci preotul îi zise:
- "Dacă este așa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari și să sameni? .. "
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
- "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, și ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - și, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari și să sameni".
Omul rămase iar fără răspuns, și părintele grăi:
- "Nu, prietene... Dumnezeu îți dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - și tot așa, El nu-ți va da mântuirea decât dacă îi ții în seamă poruncile - și nu duci o viață ticăloasă ... "
De atunci, omul acela s-a înțelepțit...
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|