Cand am citit ,,Jurnalul de la Paltinis"visam sa stau pe o stanca in furtuna lumii si sa observ cumva stoic si detasat zbaterea colectiva.Intre timp mi-a trecut,mai ales dupa ce am citit scrisoatea lui Noica catre fiul sau, numita ,,Scrisoare catre Rafail".Ai un suflet bun Ioane,cum vrei sa pui tu pansament pe rani.Dumnezeu sa-ti rasplateasca pe masura.