[vsovivivi]

Nu încercaţi nici să vă strecuraţi împreună cu păcatul fofilându-vă, nici nu vă etalaţi cu neruşinare păcatul spurcăcios sfidând sau bravând în ideea că cică voi nu sunteţi făţarnici şi în ideea că cică asta simţiţi şi dacă simţiţi atunci musai asta vreţi şi dacă vreţi atunci musai o şi faceţi fără să vă pese ce spurcăciuni împrăştiaţi şi cine o să sufere,

...nici nu încercaţi să vă prefaceţi nefăţarnici şi neprefăcuţi şi buni şi altruişti ca să acoperiţi năravul căci nu e bună cuviinţa şi bunătatea şi simplitatea şi naturaleţea-iubitoare doar de faţadă căci se socoteşte viclenie,

...nici nu vă daţi mari şi tari cu tupeu şi cu trufie că cică voi sunteţi drepţi şi sminţişori sau foarte smeriţi înaintea tuturor arătându-vă mereu oamenilor pentru ca să vă aprecieze ei neapărat pe voi şi meritele voastre căci doar se vede ce anume căutaţi: mărirea şi slava voastră deşartă, slava gLumească ce vă îmbată de sin-e, vă îmbată şi vă încântă ca să credeţi că vă place trădarea şi vânzarea şi profitul şi ca să fiţi mulţumiţi voi numai de voi înşivă din pofta cea rea a beţiei şi hoţiei şi din iubirea de sin-e pentru averi...

...şi iată că apoi mai, după ce postiţi şi vă pocăiţi şi nu mai faceţi năravurile copilăriei, iată că mai nou cădeţi în muţenie şi judecăţi cu ochii de piatră seacă, ochi idoleşi, porţi infailibile ale iadului, având voi impresia că sunt indistructibili, căci numai cu ochii cunoaşteţi păcatul şi idolul mai nou şi deci în cele din urmă iată că mai şi pretindeţi şi susţineţi că cică toate astea 'bune', năravurile mai vechi revenite acasă şi cele noi şi proaspete, ziceţi în sinea voastră că cică le faceţi pentru Dumnezeu şi nu pentru mamona.

Dar oare de unde ia Dumnezeu nefăţărnicia voastră? Nu din felul sincer şi curat al comportamentului vostru creştin în relaţia cu aproapele? Sau poate S-o fi lăsând păcălit de marile şi lungile voastre rugăciuni şi de 'dovezile' extraordinare de 'ascultare'... pe care I le formulaţi şi adresaţi direct atenţi mereu ca să vă vadă şi alţii crezând că răspândiţi Lumina şi că ascultaţi de vicleniile marilor duhovnici ce au impresia că răspândesc înţelepciuni mântuitoare.

Deci nu vă strecuraţi şi nu vă fofilaţi împreună cu păcatul căci omul oricum nu vă vede căci el bogatul e orb dar Domnul săracul şi sfinţii Lui văd şi vă ştiu ce anume ascundeţi acolo şi se miră când vă înghite de tot laşitatea şi când cu credulitate vă puneţi speranţa în mitele şi linguşelile şi slujirea la păcate cu care încercaţi să vă scăpaţi de răspundere.