[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

Nu cred ca a spus cineva ca Maica Domnului S-a impartasit de Duhul Invierii, inainte de Invierea Mantuitorului Hristos.

Ce nu vreti dvs. sa acceptati, (sau poate este doar un mod de a zapaci lumea) e ca Maica Domnului a primit Duhul Sfant atunci cand „Duhul S-a pogorat asupra Sa si puterea Prea Inaltului a umbrit-o.” ; aici nu e loc de har exterior/interior sau mijlocit/nemijlocit. E Duhul Sfant care, asa cum spun Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi (vedeti citatele de mai sus) nu L-a parasit pe Mantuitorul Hristos.

(...) Discutia era despre pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintei Fecioare Maria.

Dumneavoastră nu faceţi o interpretare corectă cuvintelor Scripturii, ci o faceţi după ureche, că aşa vi se pare dumneavoastră, că aşa aţi auzit la alţii, că aşa vedeţi tot felul de superstiţioşi preumblându-se nestingheriţi prin Biserica Ortodoxă.

Vă rog deci să studiaţi interpretările Sfinţilor Părinţi, nu ale unor forumişti care sunt departe foarte de nivelul spiritual şi teologic al Părinţilor.

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)