View Single Post
  #354  
Vechi 12.06.2013, 19:45:40
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.651
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
Decebal, jertfa Mantuitorului este mantuirea obiectiva a fost pentru iertarea pacatului stramosesc. Dar aceasta a fost facuta de Iisus si nu avea efect asupra oamenilor daca ramanea doar atat. Ca sa aiba efect si asupra oamenilor a fost trimis harul. In cazul Sfintei Fecioare prin Intrupare Iisus a avut legatura directa cu Sfanta Fecioara, nu doar cu ajutorul harului. Stergerea pacatului stramosesc (adica inaltarea firii cazute) a avut lor inainte de Cincizecime in cazul Sfintei Fecioare, la toti ceilalti numai dupa pogorarea harului si dupa Botez, tocmai de aceea.
<< Dar, deoarece Făcătorul tuturor a voit să recapituleze toate în bună rânduială în Hristos (Efes. 1, 10) și să readucă la starea de la început firea omului, îi făgăduiește împreună cu altele să-i dăruiască iarăși acesteia pe Duhul Sfânt. Căci nu era cu putință ca ea să revină altfel la stabilitatea neclintită în cele bune. De aceea hotărăște ca timp al pogorârii Duhului la noi timpul venirii la noi a lui Hristos și de aceea făgăduiește, zicând: „În zilele acelea, adică în cele ale Mântuitorului nostru, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 10). Căci, de vreme ce la timpul generozității (dumnezeiești) a trimis pe Unul-Născut ca Mijlocitor pe pământ cu trupul, adică om, născut, după Sfânta Scriptură, din femeie, Dumnezeu și Tatăl a dat iarăși Duhul, iar Hristos L-a primit pe Duhul ca pârgă a firii înnoite. De aceea Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer și a rămas peste El” (Mt. 3, 16).

<< Și L-a primit, cum? Căci spusa aceasta se cere în mod necesar explicată. O spunea aceasta, oare, pentru că nu-L avea El însuși? Să nu fie! Căci Duhul este al Fiului și nu e din afara Lui, cum Se unește cu noi dăruindu-ni-Se de la Dumnezeu, ci există în El prin fire, ca și în Tatăl și prin El vine în Sfinți, împărțit de la Tatăl. Se spune că L-a primit întrucât S-a făcut om și era potrivit omului să-L primească. Dar, existând ca Fiu al lui Dumnezeu și Tatăl, născut din ființa Lui înainte de întrupare, mai bine-zis înainte de toți vecii, nu se supără deloc când, făcându-Se om, Îi spune Dumnezeu și Tatăl: „Fiu Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Ps. 2, 7; Evr. l, 5). Căci zice că pe Cel ce este Dumnezeu dinainte de veci, născut din El, L-a născut azi ca să ne primească pe noi în El spre înfiere (Efes. 1, 5), fiindcă toată firea noastră a luat existența înnoită prin El, întrucât a fost om. Așa având și pe Duhul Său, se spune iarăși că L-a dat Fiului ca să dobândim și noi în El pe Duhul. Deci din această cauză a primit, precum s-a scris, și sămânța lui Avram (Evr. 2, 16), și S-a făcut în toate asemenea fraților Săi. Astfel, nu primește Duhul Sfânt pentru Sine, căci Duhul este al Lui și în El și prin El, precum am spus înainte. Dar, deoarece, făcându-Se om, a avut în El firea întreagă, ca s-o îndrepteze întreagă întorcând-o la starea de la început, se zice că a primit ca om și pe Duhul.

<< Deci, pe lângă cele spuse, mai trebuie gândit și la aceea: Urmând cugetării înțelepte și întăriți de cuvintele dumnezeieștii Scripturi, vom vedea că Hristos nu a primit pe Duhul pentru Sine, ci mai degrabă L-a primit în Sine pentru noi. Căci toate bunătățile vin și la noi prin El (Rom. 8, 3). Fiindcă deoarece protopărintele Adam n-a păstrat harul Duhului, abătându-se, din amăgire, spre neascultare și păcat, și astfel întreaga fire s-a păgubit în el de binele dăruit de Dumnezeu, în mod necesar Dumnezeu- Cuvântul, Care nu cunoaște schimbare, S-a făcut om ca, primind ca om binele, să-l păstreze pe seama firii Sale în mod neschimbat. Tâlcuitor al acestor taine ni se face nouă și dumnezeiescul Psalmist. Căci zice către Fiul: „Iubit-ai dreptatea și urât-ai nedreptatea. Pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi” (Ps. 44, 9). Deoarece, zice, ai iubit pururea dreptatea, căci ești Dumnezeul cel drept, neputându-Te abate de la aceasta, și ai urât nedreptatea, căci pururea Îți este prin fire urât răul, ca Dumnezeu iubitor de dreptate, pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeu și Tatăl. Căci Tu, Cel ce ai ca o prerogativă a firii proprii dreptatea neschimbată, nu Te poți strămuta niciodată spre păcatul pe care nu l-ai cunoscut. Iar având-o astfel, întrucât Te-ai făcut om, ai păstrat neîndoielnic în Tine Însuți, pe seama umanității, ungerea sfântă de la Dumnezeu și Tatăl, adică pe Duhul. S-a făcut deci Unul-Născut om ca noi, ca întru El, ca în primul, să avem întoarse bunătățile și harul Duhului să se păstreze ferm înrădăcinat pe seama întregii firi; Unul-Născut, dăruindu-ne stabilitatea firii Lui, adică a Celui ce era Cuvântul din Dumnezeu-Tatăl, deoarece firea omului fusese condamnată în Adam, ca instabilă și căzută în tot felul de abateri. Precum deci din schimbarea primului om trecuse la toată firea păgubirea de cele bune, la fel, în Cel ce n-a cunoscut schimbarea stăruirii în darurile dumnezeiești se află redobândirea lor în tot neamul omenesc.
Reply With Quote