[cristiboss56]

Doamne Dumnezeul meu, „către Tine mânec" , zicea Prorocul David , şi „de mi-am adus aminte de Tine in aşternutul meu , in dimineţi am cugetat spre Tine , că Te-ai făcut ajutorul meu" . Aşadar , şi eu , păcătosul şi nevrednicul , mânec către Tine , împreună cu prorocul şi împăratul , Doamne Dumnezeul meu .
Aceasta este grija mea când mă scol din somn şi întâia cugetare a minţii mele , fiindcă este datoria mea de neînlăturat , privitoare la însuşi scopul pentru care m-au zidit mâinile Tale , adică să laud , să slăvesc şi să măresc preasfântul Tău nume . Cănd Tu eşti , Doamne , început fără de început şi sfârşit fără de sfârşit Căci precum în afară de Tine nimeni nu putea să le zidească pe toate , tot aşa nici ele nu se puteau zidi una pe alta , ci numai de către darul si puterea Ta , pentru ca să-Ţi slujească toate Ţie , de care au fost făcute , şi ca să propovăduiască mărime a slavei Tale celei negrăite . Deci Tu , Doamne Dumnezeul meu , Ziditorul ş i Făcătorul tuturor , Tu eşti Dătătorul tuturor bunătăţilor . Căci ce este in fire, sau în Dar , sau în trup , sau în suflet, care să nu fi fost adus întru fiinţă prin bunătatea Ta ?
Căci Tu eşti izvorul desăvârşirilor , noianul mărimilor , adâncul milei şi marea îndurărilor . Tu eşti chipul frumuseţ i celei neasemănate , din care ies toate cele ce sunt Tu eşti Dumnezeul dumnezeilor, Sfântul sfinţilor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor . Tu eşti pricina pricinilor , Viaţa viilor, Rânduiala , Bunacuviinţă şi Slava tuturor celor văzute şi a celor nevăzute . Tu eşti Făcătorul şi ziditorul meu , Cel ce dintru nefiinţă m-ai zidit şi m-ai închipuit după chipul şi asemănarea Ta . Tu eşti Stăpânitorul sufletului meu , Cel ce cu negrăită purtarea Ta de grijă m ă păzeşti ca să nu mă întorc iarăşi întru nefiinţă . Tu eşti cel ce mă Sfinţeşti şi mă înalţi prin darul Tău şi vrei să mă slăveşti şi să mă fericeşti îndulcindu-m ă de viaţa Ta cea veşnică . Şi p e lângă acestea , Tu eşti ajutorul meu şi Sprijinitorul şi Făcătorul de bine , împăratul meu şi ferit pentru mine. Deci pe toate acestea le am ca pe nişte binefaceri spre mine, nevrednicul, şi aşa le socotesc, le măsor, le primesc, le spun, le mărturisesc şi le propovăduiesc.
Aşadar, Preadulce Stăpâne şi Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, platnic şi datornic fiind darului Tău, nu mă pricep cu ce să-ţi răsplătesc Ţie pentru toate acestea. Nu ştiu cum să-Ti mulţumesc Ţie, Celui ce atâta iubire de oameni şi milostivire ai arătat spre mine, încât, dacă aş avea inimile şi limbile tuturor şi dacă aş vrea cu toate de odată să-Ţi mulţumesc şi să Te iubesc pe Tine, Cel ce atâta m-ai iubit, cred că nici aşa nu mi-aş putea plăti destul, şi nici cât de puţin, o asemenea datorie. Deci ce voi face sau ce voi zice eu, nevrednicul? Nimic altceva nu pot, Iubitorule de oameni Doamne, decât să-Ţi mulţumesc Tie şi să propovăduiesc bunătatea Ta cea nemăsurată şi mila Ta cea negrăită către mine. Iar pentru aceasta, Doamne şi Dumnezeul meu, nu voi pregeta să iau ajutor de la alţii şi să chem toată zidirea, cerul, pământul şi toate făpturile mâinilor Tale cele văzute şi cele nevăzute, ca fiecare să-mi ajute să Te laud, să Te binecuvântez şi să-Ţi cânt lauda pe care cei trei tineri a; Tăi preabinecinstitori o cântau în cuptorul focului, zicând: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînăl- ţaţi întru toţi vecii. Deci dator fiindu-Ţi toată mulţumirea şi binecuvântarea, Doamne, Dumnezeul meu, neîncetat Te voi lauda şi Te voi slăvi pe Tine în toate zilele vieţii mele. Căci Tu eşti Cel ce m-ai zidit. Tu eşti Cel ce m-ai răscumpărat Cu scump sângele Tău. Tu eşti Cel ce mă păzeşti cu darul Tău în toată vremea şi locul, Cel ce în tot ceasul şi minutul cercetezi şi străjuieşti sufletul şi viaţa mea. De aceea tot mă fac al Tău. Fără Tine nu pot să mă mişc sau să fac nimic dacă nu vei binevoi Tu. Ştiind aceasta eu, smeritul şi nevrednicul, începând din ceasul acesta, Doamne Dumnezeul meu, mă dăruiesc Ţie şi mă fac rob veşnic mărimii Tale, iar de acum înainte îţi voi aduce Ţie tot gândul meu bun, tot cuvântul. tot lucrul, orice voi săvârşi spre slava marii Tale cuviinţe. Şi mai mult decât toate, mă dăruiesc Ţie ca să nu mai fiu al meu, ci al Tău. Ziditorul, Plăzmuitorul şi Făcătorul meu, şi ca să viez, nu precum voiesc eu, ci precum este bineplăcut înaintea Ta, şi ca toată viaţa mea să fie deprindere întru împlinirea poruncilor Tale. Şi de câte ori mă voi abate de la acestea, lucrând fapte necuvioase, voi cunoaşte că sunt călcător de lege şi tâlhar, ca unul ce am călcat supunerea cea cu dreptate datorată Ţie, Stăpânul meu cel bun şi iubitor de oameni. Care lucru, o, să nu fie! Şi să nu mă lase dreptatea Ta să cad în aşa ceva, căci neputincios sunt şi ştiu că nu pot şi nu sunt vrednic eu, ticălosul şi vrednicul de jale, să împlinesc singur aceasta făgăduinţă a mea.
De aceea mă rog Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, Preadulcele meu Iisus Hristos, fii mie ajutător, uşurează cu mâna Ta cea atotputernică ne putinţa mea, „zideşte intru mine inimă curată" şi întăreşte-o ca să petrec eu, nevrednicul, toată vremea vieţii mele întemeiat pe acest fel de gând şi pe voinţa neabătută de a nu călca nicidecum de acum înainte voia Ta şi făgăduinţa făcută de mine în ceasul acesta înaintea slavei Tale celei nevăzute. Pe lângă acestea, dăruieşte-mi mie în ziua aceasta minte, pricepere şi grijă ca todeauna să cuget şi să păzesc porunciie Tale, neuitându-Te pe Tine, Dumnezeul şi Binefăcătorul meu. Mai îndrăznesc să cer şi acestea de la voirea Ta "; cea bogată şi iubitoare de oameni: frâu limbii, strajă gurii, po- văţuire ochilor, omorâre trupului, contenire tuturor poftelor trupeşti şi curăţire de nerânduială din mădularele mele.
Acestea le cer de la Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase al meu, şi mă rog, căzând la Tine. Nu o dată mă rog, ci de multe ori, să nu mă neînvredniceşt: pe mine de darul acesta. Si o dată cu acestea, dăruieşte-mi mie adâncă smerenie, zdrobire şi umilinţă, răbdare şi blândeţe, supunere şi sărăcie a duhului, râvnă pentru slava numelui Tău, dragoste şi îndelungă-răbdare către aproapele şi milostivirea cea cuviincioasă către el, ca prin acestea să se slăvească întru mine Preasfânt numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)