Cine intruneste conditiile este corect sa fie numit sfant pentru ca este placut lui Dumnezeu, nu pe criterii politice. Nu toti legionarii sunt sfinti si nu toti sfintii inchisorilor au fost legionari. Daca prin pocainta din inchisoare si prin chinurile indurate s-au sfintit, ii cinstim pentru pocainta lor si pentru atitudinea lor demna in fata compromisurilor.

Un acatist serios dedicat sfintilor inchisorilor trebuie sa accentueze in mod nepatimas faptul ca ei au marturisit acolo cu mult curaj credinta ortodoxa. De asemenea, cred ca nu ar trebui sa se faca nicio aluzie la miscarea legionara, deoarece nu orientarea lor politica i-a facut sfinti pe aceia care s-au sfintit in inchisoare.

Acatistul sa fie compus spre slava lui Dumnezeu care i-a ajutat pe sfinti sa fie placuti Lui, iar acum sa mijloceasca pentru noi, nu spre slava miscarii legionare. Daca nu avem discernamant, desi avem sfinti, ne trezim ca nu-i putem cinsti pentru ca deranjam pe cei care au avut de suferit din cauza lor inainte de a ajunge ei in inchisoare.

Daca ne gandim la Sfanta Maria Egipteanca, vedem cat a fost de importanta pocainta ei, nu faptele anterioare acesteia. La fel cred ca ar trebui pusa problema si in cazul sfintilor inchisorilor, daca vrem sa-i cinstim in zilele noastre. Prin inchisoare, ei au fost incercati ca argintul. Unii au facut fata incercarilor, altii nu. Noi putem sa-i cinstim pe cei pe care Dumnezeu i-a sfintit, nu pe toti detinutii indiferent de motivul condamnarii si nici pe toti legionarii.