[fallen]

Am stat si m-am gandit si sincer, o alta biserica nu vad cu ce m-ar putea ajuta mai mult. In nemernicia mea, eu mi-am pus toate sperantele in metodele tamaduitoare ale bisericii noastre, respectiv Sfintele Taine, in momentul cand le-am descoperit, atragand asupra-mi comentarii atat din partea celor de alte confesiuni, cat si familiei si prietenilor, cum ca "ma spovedesc ca sa ma ierte Dumnezeu si sa pot pacatui din nou", si altele asemanatoare, desi nu astea ar fi fost intentiile mele, cu riscul sa nu ma credeti nici voi. Acum, daca o fi bine sau rau...Dumnezeu cu mila. Conform doctrinei noastre, daca te-ai spovedit acum o luna sau mai bine, intre timp faci alte pacate, ca doar ..e normal cand mergi pe jos sa te murdaresti pe picioare, si se intampla sa mori pe neasteptate, fara sa apuci sa te mai spovedesti, ce se intampla, te duci direct in iad??? Ei bine, unii poate n-au taria de caracter necesara si atunci prefera sa creada ca nu e absolut necesar sa faca aceste demersuri si ca pot fi iertati oricum, ca Dumnezeu aude si vede tot, s daca vrea El, bine, daca nu...oricum nimeni nu ne ofera nicio garantie, nu? Poate tocmai vii de la spovedanie, si in drum spre casa sau cand ajungi te impiedici si cazi (sau iti pune cineva piedica), apoi mori inainte sa mai apuci sa-ti ceri iertare, asta poate fi nasol, nu?

Cat despre spovedania in satul vecin, nu pot sa nu ma intorc la spusele lui Alin care pe de o parte m-au si amuzat copios, trebuie sa precizez ca e un atu de baza al femeilor aflate intr-o situatie ca a mea, pentru ca acolo (in satul vecin), cel putin o vreme, nimeni nu le cunoaste adevarata poveste....

Si iarasi imi sta pe creier acea remarca a lui, cum ca as putea spune ca nu am barbat. Adica, cu alte cuvinte, daca m-as afla intr-o imprejurare onorabila, sa zicem, nu pe strand sau la vreo carciuma, ci undeva la un eveniment, spectacol, etc, si as fi abordata de un domn singur si onorabil, la randul dumnealui, a carui prezenta mi-ar fi agreabila, ce ar trebui sa ii spun? Daca personajul mi s-ar parea dezagreabil sau inoportun, normal ca i-as putea spune ca am barbat, sa ma lase in pace, dar daca din contra mi s-ar parea interesant, oare mi-as putea permite sa afirm ca, cu alte cuvinte, as fi disponibila? Eu ma indoiesc ca o astfel de ipostaza mi-ar face cinste, de-asta intr-un fel ma simt foarte confortabil si asa in situatia in care sunt (am o relatie, am un barbat care ma asteapta acasa, daca nu e cu mine e probabil la munca, etc), ca tot ma scuteste de astfel de eventuale neplaceri, cu toate ca si mai "repelenta" ar fi prezenta unei verighete (cel putin pentru aceia care mai au cat de cat o urma de onoare). Acum ca nimeni nu poate garanta pentru o relatie ca a mea ca va tine vesnic, asta e alta poveste, dar pe de alta parte nici pentru una "cu verigheta" nu poate garanta nimeni acest lucru, din pacate..