Citat:
În prealabil postat de fallen
Ce s-a intamplat, v-a suparat articolul pe care l-am postat, despre casatorie, eu nefiind casatorita? Eu chiar l-am gasit (pare-mi- se ca pe facebook a fost postat ori de Crestin Ortodox ori de Manastirea Prislop, si este scris de un preot), dupa o lunga perioada de "cautare" ( a unor rapunsuri) si a fost (mai mult decat) binevenit, pt ca mi-a lamurit multe nelamuriri ( Inainte ma temeam ca daca sotul o ia razna pe campii si cu buna stiinta sau inconstient o ia pe calea pierzaniei, sotia e obligata sa-l urmeze, pentru ca alminteri n-o primeste Dumnezeu in Imparatia Lui fiindca nu si-a ascultat barbatul, iar ea fiindu-i sotie e obligata sa-l urmeze chiar si in iad). Acum nu zic ca ar fi infailibil, si ca n-ar fi si lucruri de adaugat/revizuit, dar asa orientativ eu zic ca deschide ochii mai ales tinerilor care nu s-au casatorit inca sau sunt la inceput de drum si n-au avut pana acum pe cineva sa-i povatuiasca. Nu zic sa tina loc de "contract prenuptial", dar macar sa-si arunce un ochi pe el cei care doresc sa se casatoreasca ( si sa urmeze invataturile ortodoxe, evident) si sa vada cam cum ar fi bine sa procedeze.
|
Nu, nicidecum, nu m-a supărat nici articolul nici dvs.
Sper că s-a simțit (și că își va
îndrepta greșeala față de sine și față de semeni, mai întâi) cineva anume dintre noi, care stă la "masă" în vorbe despre Adevăr cu noi, ascunzîndu-și identitatea nedemn, din calculele și dorințe stranii... Până când, oare? Până când nu vom înțelege că primul leac aducător al sănătății este onestitatea, dincolo de orice temeri iluzorii?
Pe de altă parte, dincolo de trimiterile la oameni în măsură să se pronunțe asupra unor chestiuni (cum bine zice Yasmina), cred că e foarte sănătos și curat să spunem, atunci când nu cunoaștem bine: "presupun", "îmi imaginez", "ar fi o ipoteză". Și să întrebăm onest, dacă voim să învățăm ceva. Iar nu să facem pe știutorii, noi care n-am văzut în viața noastră un lucru dar emitem judecăți de valoare asupra lui... Nu e ridicol?