[Decebal]

În prealabil postat de Miha-anca

Decebal, daca mai multi iti spun ca esti beat, indicat ar fi sa mergi sa te culci; asa se spune.

Ar fi bine să vă reţineţi de la astfel de consideraţii. Toate insultele pe care le-am primit aşa pe gratis, fără temei nu mă fac decât să râd, iar unele să râd cu amar când ştiu de ce sunt în stare "ortodocşii".

Iar acum să trec la ceea ce aţi adus înainte.

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

În al doilea rând, însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce aţi subliniat dumneavoastră în textul de mai sus, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul duhului Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi. Asta este ceea ce am spus până acum, nu pot să îmi dau seama ce aţi înţeles sau ce înţelegeţi dumneavoastră din spusele mele. De aceea consider că părintele Stăniloae, în citatul dat mai sus şi în sublinierea dumneavoastră "Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa", a avut o exprimare ambiguă şi care poate fi pusă în dezacord cu învăţătura sa de ansamblu.

În al treilea rând, după cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am dat eu, de data asta de la autorităţi superioare părintelui Stăniloae, învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!! Dacă aveţi neclarităţi, vă recomand încă o dată să citiţi cu atenţie textele Sfântului Părinte Chiril şi veţi vedea care este învăţătura autentică a Sfintei Tradiţii, aşa cum este dealtfel propovăduită inclusiv în Evanghelia după Ioan.

"Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)