[vsovivivi]

Tu însuţi eşti idolul 'sfinţeniei', tu însuţi eşti piatra, sau închipuirea, sau asemănarea, sau închinarea la păcate, şi tu eşti cel ce priveşti cu poftă şi mărire către duhul de carne spurcată din tine fiind încântat de creaţia ta, o creaţie plină de păcate ce râvneşte spurcarea ca răzbunare şi bucurie amestacată, bucurie satanică a virtuţilor prin dărâmarea şi distrugerea aproapelui din frică viermuritoare, şi tot tu privind-o şi slăvind-o păcătuieşti şi te spurci căci eşti păcătos şi spurcăcios, şi nepăzitor al Cuvântului, şi cu duhul acesta de carne stricată hrăneşti tu pe toţi cei din jur stânindu-le poftele şi slujind acestui dezmăţ ca mituit de prostie să te înalţi în deşert întru beţia iubirii măririi de sine, defapt iubirea de carnea cea 'proasptă' în care este depus păcatul cel bătrân cu toate slugile sale (năravurile stăpânite de satana ispititorul cu îngerii lui blestemaţi şi cu proorocul mincinos gLumea).

Poate vom pricepe totuşi cât de importante sunt toate cele 10 porunci ca dreptar pentru ieşire din 'bucuriile' şi 'fericirile' interzise spre cele 9 fericiri binecuvântate prin uşa nouă , uşa dreptei mărturisiri.

''Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce'' căci pământul poate să asculte mai bine ca idolul care ai devenit omule pomule, pom al cunoaşterii... şi a răului, căci cauţi păcate, pofteşti păcate, ţi-e dor de păcate, priveşti păcate, simţi păcate, guşti păcate, mânci păcate, făptuieşti păcate şi te răzbuni pe păcătoşi... ca să cunoşti, şi atunci imediat cum încerci să cunoşti cum imediat automat păcătuieşti în viteză ca un rob ca să cunoşti cât mai rapid păcatul, căci buruiana amăgitoare şi mincinoasă cu rădăcinile ei veninoase vrea carne spurcată ca să crească şi să stăpânească pentru ca să dea roade cât ai repede cât mai multe neghine urâte şi viclene spre a răspândi virtusul blestemat şi ucigaş mai ales acolo unde are sălaş curăţenia, şi toate astea se petrec direct în tine, direct în ochiul tău cel drept învârtoşat la inimă şi urâtor de Lumină, ochi de piatră seacă, ochi idolesc, poartă de oţel inox, poartă a iadului aurită!.. şi iată că mintea, sufletul şi trupul tău slujesc acestui duh semeţ de carne flămândă de păcate şi de împrăştierea spurcării.

Nici Domnul nu mânca din pomul cunoaşterii chiar dacă era al Său ci Domnul se desăvârşea împreună cu omul spre Adevărata libertate şi nemărginire, spre ziua odihnei lui Dumnezeu în oameni şi în toată creaţia Sa minunată!