Știi că se spune că niciun bine pe care-l faci nu rămâne nepedepsit.
Iarăși, o vorbă a părintelui Stăniloae spune că atunci când omul o apucă pe calea credinței vin peste el necazurile, semn că se află pe drumul bun.
Iar cu privire la vise un sfânt (cred că Evagrie Ponticul) spunea, despre deosebirea viselor ceva de genul: Dacă după ce te trezești ai o stare de bine, ești mulțumit, liniștit, fericit, e semn că visul e de la satana; din contră: dacă visul îți provoacă frică, te neliniștește, te alertează, îți aduce frică de moarte, e de la Dumnezeu.

Cred că și cu îngerii este dificil să-ți dai seama întotdeauna de lucrarea lor. Însă știm că diavolul ne are în puterea sa atâta cât îi permitem noi prin păcatele noastre. Căci numai prin ele ne poate agăța și stăpâni.
Îngerul păzitor, însă, nu cred că ne părăsește, chiar dacă îl mâhnim. Însă cred că este mâhnit din pricină că, neconlucrând cu el, îl punem într-o stare de neputință față de misiunea pe care o are cu noi.