Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Mi-a atras atenția observația asta. E clar că așa este cu orice păcat: cu cât îl repetăm mai mult, cu atât ne depărtăm de har și devenim mai nesimțitori, mai împietriți, mai incapabili de pocăință. Ăsta e și unul din riscurile amânării pocăinței: nu vom mai fi capabili de ea.
|
Poate asta ajungem sa si dorim, de multe ori. Sa ne impietrim sufletul, sa ne anesteziem.
(Uneori, se pare ca chiar si iubirea lui Dumnezeu ne "doare")
Cum spuneam si in alta parte, e posibil ca El sa stie lucrul asta si sa i protejeze pe cei care nu ar putea suporta o durere prea mare, sa nu le dea mai mult decat pot duce. N-ati vazut cum unii , de exemplu, lesina la cea mai mica durere, pe scaun la dentist, de exemplu, in timp ce altii rabda cu stoicism?