[cristiboss56]

Fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc, al multor înlesniri - sau mai degrabă al multor greutăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noastre de azi.
Mirenii spun: "Fericiţi sunt cei care trăiesc în palate şi au toate înlesnirile" - dar fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc, al multor înlesniri - sau mai degrabă al multor greutăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noastre de azi. Dacă omul nu îşi simplifică viaţa, se chinuieşte - în timp ce simplificând-o nu va avea acest stres.
Odată, la Sinai un german i-a spus unui copil de beduin, care era foarte deştept: "Tu eşti deştept, poţi învăţa carte" - "Şi după aceea?", îl întrebă copilul. "După aceea o să devii mecanic" - "Şi după aceea?" - "După aceea îţi vei deschide un atelier de reparat maşini" - "Şi după aceea?" - "După aceea o să-l măreşti" - "Şi după aceea?" - "După aceea vei lua şi pe alţii să lucreze şi vei avea mult personal" - "Adică", îi spune, "să am durere de cap, să dau şi altuia durere de cap, şi după aceea altuia? Nu e mai bine acum, când nu am nici o durere de cap?" Cea mai mare durere de cap vine din gândurile acestea: "Să facem asta, să facem cealaltă". Dacă gândurile ar fi duhovniceşti, cel ce le are ar simţi mângâiere duhovnicească şi nu are durere de cap.
Încă şi la mireni insist mult asupra simplităţii - pentru că multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă omului liniştea. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: "Simplificati-vă viata, şi stresul va fugi". Cele mai multe divorţuri de aici pornesc. Multe treburi, multe lucruri au oamenii de făcut, şi se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi - din probleme mici, scandaluri mari: apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifica puţin viața, ar fi şi odihniţi, şi veseli. Stresul ăsta este o catastrofă.


(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Chilia „Bunei Vestiri”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, pg. 155-156)