[cezar_ioan]

Din câte înţeleg, persoana în cauză încearcă să folosească metoda jumătăţilor de măsură.
Dacă nu merge cu butoiul, hai să încercăm cu păhărelul, cu stropişorul: azi mai bem niţel, mâine un picuţ etc. Poate îl păcălim pe adversar, poate îl ducem noi de nas cumva.

Naivităţi tipice, ale unui om care nu înţelege ce tragedie joacă, el împreună cu familia co-participantă, cu amicii şi cu tovarăşu dracu-alcoolul.
Mecanisme de autosabotare, tipice pentru cel împătimit.
Iubirea de alcool şi de o viaţă tulbure şi nefericită, sunt atât de mari încât încearcă tot felul de tertipuri care nu îl ajută cu nimic. Dimpotrivă, prelungesc agonia şi crează noi breşe pentru adâncirea autodistrugerii.

Un lucru e clar: omul nu a ajuns încă la fundul sacului. Mai are, încă, de pierdut. Păcat!

Cât priveşte tipul de consum, puţintel şi des sau mai rar şi mai multicel: păcăleală, şiretlicuri naive, dus cu preşul, tragere de timp întrucât nu înţelege sensul şi mecanismele problemei.
Singura soluţie e intrarea în abstinenţă totală. Dar acest lucru nu prea îl face nimeni fără suport. E nevoie de specialist adevărat (medicii în general nu înţeleg alcoolismul, în ciuda sutelor de tratate care abordează complexitatea acestei tulburări) care se numeşte, simplu: AA.

Câtă vreme AA a ajutat milioane de oameni să părăsească definitiv condiţia alcoolicului iar alte căi de tratament nu au dat rezultat, concluzia se impune de la sine: omul nu vrea să se vindece, iubeşte prea mult condiţia vieţii de alcoolic, mai are încă de pierdut.

Ce mă surprinde e să văd cum colaboraţi cu el în menţinerea unei linii tulburi, de nesoluţionare. Cred că ştiţi că un dependent trăieşte împreună cu un co-dependent şi că tulburarea de fond e comună, doar forma de manifestare diferă. În literatura AA sunt descrise pe larg şi în limbaj simplu, accesibil, aceste realităţi.
Vă sfătuiesc cu toată seiozitatea să mergeţi la şedinţele AA sau ALANON, dumneavoastră, dacă el nu vrea. Poate va înţelege prin dvs. cum stau lucrurile şi ce i se întâmplă de fapt.

Reţineţi vă rog că sunt două feluri de alcoolic: manifest şi latent (care "bea" prin celălalt, care îşi satisface patima indirect, folosindu-se de slăbiciunea celuilalt, pe care "dă vina" şi cu ajutorul căruia îşi menţine o imagine de sine şi publică "impecabilă", "nobilă", "morală" Şi care culege apreciere pe acest drum ocolit, de-a dreptul pervers: of, săraca, vai cât a luptat şi câte a suportat de la beţivul ăla nenorocit. Dar câte a provocat şi menţinut nu ştie nimeni, nici măcar fariseul însuşi. NOi, însă, cei care am supravieţuit alcoolismului şi care l-am depăşit prin mila lui Dumnezeu, noi însă ştim. Şi dacă noi ştim, gândiţi-vă că mai ştie cineva. Precum şi Cineva.).
Dvs. cărei categorii credeţi că aparţineţi?