Citat:
În prealabil postat de silviuchiric
Draga comunitate,
indraznesc sa va adresez o intrebare care a devenit virala pe forumuri cu privire la liberul arbitru:
in cazul lui Dumnezeu (“atotstiutor”) care stia inainte de Creatie “cum se va misca efectiv” (“ce greseli va face”) fiecare om (sau fiecare furnica), cu nume si prenume (nu doar “toate posibilitatile lor de miscare”). Daca comportamentul oamenilor (sau al furnicilor) “il iau prin surprindere” pe Dumnezeu, inseamna ca El nu este “atotstiutor”. Datorita faptului ca Dumnezeu cunoastea inca din momentul Creatiei “cum se va misca efectiv” fiecare om si fiecare furnica (nu doar “toate posibilitatile lor de miscare”), din punctul Lui de vedere nu exista “liber arbitru” pentru om (sau pentru furnica) ci doar “predestinare”.
Am raspuns atat eu cat si alti crestini pe forumul:
http://medlive.hotnews.ro/liberul-ar...#comment-48182
As dori si raspunsul seniorilor priving logica (mai bine zis ilogica) discursului dar si cum este vazuta problema din punct de vedere teologic/invatatura crestina. |
Cu mentiunea ca sunt de abia kindergarden junior si cu atentionarea ca "a-logica discursului " pe aceasta tema s-ar putea sa va depaseasca, indraznesc sa va recomand sa-l cititi si aprofundati pe Sf. Ioan Damaschinul, daca n-ati facut-o inca. Ca un pre-requisite, ar fi bine sa porniti fara idei preconcepute.
Faptul ca Dumnezeu stie din vesnicie cum vor evolua lucrurile in functie de alegerea libera a omului,
nu inseamna ca
prestiinta Lui e totodata si cauza pt. care se intampla asa.
De ex., un medic stie cum evolueaza o boala. Dar nu din cauza ca stie el asta, boala evolueaza in acel fel.
Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul, cap XXI, Despre prestiinta lui Dumnezeu
"Dumnezeu, din pricina bunatatii Sale, aduce cele ce sunt de la neexistenta la existenta. El cunoaste mai dinainte pe cele ce vor fi. Daca cei pacatosi
n-aveau sa existe si nici n-aveau sa fie rai, atunci nici n-ar fi fost cunoscuti de mai inainte.
Cunostintele sunt in legatura cu existentele, iar precunostintele sunt in legatura cu cele ce vor fi.
In primul loc este existenta si apoi existenta buna sau existenta rea. Dar daca Dumnezeu ar fi oprit sa existe aceia care aveau sa existe in virtutea bunatatii lui Dumnezeu si care aveau sa fie rai din pricina propriei lor vointe, atunci raul ar fi biruit bunatatea lui Dumnezeu. Prin urmare Dumnezeu face bune pe toate cate le face; dar fiecare ajunge bun sau rau prin propria lui alegere”.
Cititi si capitolul XXV, Despre liberul arbitru din Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul -
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tru-80064.html