[cristiboss56]

Orice ţi s-ar întâmpla, tu să strigi aşa: "Pentru dragostea Ta, Iisuse al meu, dulce dragoste, duc toate ocările, batjocoririle, nedreptăţile, ostenelile şi toate necazurile care mi se întâmplă". Acestea gândind, dintr-o dată sarcina greutăţilor se va uşura şi amărăciunea provocată de demon va înceta.
Nimic altceva nu poate să ajute atât de mult şi să stingă mânia şi toate celelalte patimi cât poate iubirea către Dumnezeu şi către toţi semenii. Cu iubirea biruieşti mult mai uşor decât cu celelalte lupte. Dar chiar şi atunci când lupţi, nu simţi durerea dacă mintea ta este stăpânită de iubire. Iubirea nu cade niciodată dacă îndreptezi mereu cârma sufletului spre aceasta. Orice ţi s-ar întâmpla, tu să strigi aşa: "Pentru dragostea Ta, Iisuse al meu, dulce dragoste, duc toate ocările, batjocoririle, nedreptăţile, ostenelile şi toate necazurile care mi se întâmplă". Acestea gândind, dintr-o dată sarcina greutăţilor se va uşura şi amărăciunea provocată de demon va înceta.
Crede în ceea ce am să-ţi spun. Odată, din cauza repetatelor şi înfricoşătoarelor mele ispite, am fost stăpânit de mare întristare şi deznădejde şi socoteam că sunt nedreptăţit de către Dumnezeu. Că m-a lăsat pradă atâtor ispite, fără să mă uşureze vreun pic, să iau măcar o răsuflare. Şi aflându-mă în această amără*ciune, am auzit o voce înlăuntrul meu, tare dulce, foarte clară şi trădând multă compasiune: "Nu vrei să suferi totul pentru dragostea Mea?" Şi o dată cu vocea a început să curgă şuvoi de lacrimi neîncetat şi mă căiam pentru deznădejdea care mă stăpânise. N-am să uit niciodată vocea aceea, atât de dulce, care a făcut să dispară deodată ispita şi toată deznădejdea.
"- Nu vrei să suferi toate pentru dragostea Mea?"
Cu adevărat, dulce dragoste! Pentru dragostea Ta ne-am răstignit şi pentru ea toate le purtăm.



(Gheron Iosif, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, pg. 54-55)