[Decebal]

Cred că în spatele unor astfel de articole, dincolo de preocupările ştiinţifice, etice ale unora, cred că se ascunde ceva periculos. Personal am întâlnit şi eu astfel de oameni care început să pună tot mai mult astfel de întrebări, şi mai precis exact ceea ce a spus mai sus userul silviu..., inclusiv pe acest forum era un utilizator care a insistat de mai multe ori pe această temă dar a fost bannat destul de rapid.

După cum se vede şi în acel articol, problema care se pune, a liberului arbitru şi a predestinării, poate, tratată în mod greşit, să ducă la tot felul de concluzii şi mai apoi la hotărâri, decizii, aplicaţii, etc, în domenii ca de exemplu Justiţia. Apologeţii (plini de tupeu şi de mentalitate totalitară, extrem de intoleranţi, nu ştiu dacă aţi întâlnit astfel de oameni, dar sunt exatrem de intoleranţi, mai ales cu creştinii, pe care de fapt îi urăsc) aşa zisei lipsei de liber arbitru şi a aşa zisei predestinări au de fapt ca scop crearea haosului social prin absolvirea de vină şi de responsabilitate a nelegiuiţilor. Cred că acesta este sensul sau unul dintre sensurile ultime pe care le urmăresc apologeţii respectivi; dacă veţi observa, şi eu cred că este semnificativ, cel puţin asta este ceea ce am observat eu, apologeţii unor astfel de idei sunt în principal atei sau francmasoni, ori oameni care nefiind neapărat dintr-o grupare sau alta sunt oarecum legaţi ori obedienţi, ori influenţaţi de propaganda atee şi masonică, împotriva valorilor creştine (adică anti-creştină).

Aşa zisa lipsă a liberului arbitru înseamnă de fapt, după cum se putea sesiza şi din acel articol medical, că omul ia nişte decizii predeterminate de nişte mecanisme fizico-chimice de la nivel mental, cerebral, cu alte cuvinte omul nu ar fi o instanţă decizională, care poate face opţiuni, ci una care poate face doar ceea ce este constrânsă şi predeterminată de diverşi factori să facă. Până la un punct lucrurile într-o anumită măsură stau în picioare, pentru că este clar că de multe ori luăm decizii pe care le resimţim cumva că ar fi nelibere şi că sunt efecte a ceea ce de exemplu poate au făcut alţii cu şi din noi. Însă acest lucru poate fi valabil până la un punct. Scopul acelor apologeţi este până la urmă considerarea că noi nu suntem decât nişte complexe de fenomene fizico-chimice, plus anumite influenţe şi achiziţii la nivel psihic, şi că opţiunile, alegerile, acţiunile noastre nu ar avea de fapt niciun grad de libertate, ci ar fi nişte efecte determinate de nişte cauze impersonale, nesubiective, care nu ar ţine de făptura umană ca instanţă decizională şi ca persoană responsabilă.

Uneltitorii care stau în spatele acestor idei false şi al apologeţilor acestor idei urmăresc de fapt, de exemplu în domeniul judiciar, crearea haosului social prin absolvirea de vină şi de pedeapsa aferentă a tuturor nelegiuiţilor. Practic, nicio faptă rea nu mai este rea în sine, ea este doar o faptă şi atât, nu are nicio valoare ori încărcătură morală şi nici legală, altfel spus o reglementare în acest sens în domeniu ar avea ca şi consecinţe spre exemplu crearea "Raiului" Infractorilor şi a tuturor fărădelegilor şi spurcăciunilor, evident un "rai" care va fi atent monitorizat şi controlat de cei care stau în spatele răspândirii acestor idei false. La nivel personal, ar duce la o totală desconsiderare a persoanei umane, a fiinţei ca şi chip şi asemănare a lui Dumnezeu, ca instanţă decizională şi răspunzătoare, altfel spus dincolo de destructurarea socială se vizează însăşi destructurarea şi desfigurarea, desfiinţarea omului ca persoană, a persoanei umane, şi transformarea ei într-un agregat impersonal, un cumul de forţe şi agregate care oricum ar acţiona poate fi considerată ca lipsită de orice vină şi de orice responsabilitate. Se vede din acestea şi poate şi din analizele mai complexele ale altora, caracterul atât anticreştin dar în acelaşi timp inuman, lipsit de orice omenie şi umanitate, un atentat antihristic atât la fiinţa umană în genere, cât şi în special la fiinţa umană ca persoană creată după chipul lui Dumnezeu şi în scopul asemănării cu Acesta. Este un atentat atât la umanism cât şi la creştinism, este o relativizare completă a fiinţei umane, este o tentativă diavolească, satanică de neantizare a fiinţei umane ca persoană. Şi ăsta este scopul pe care îl au antihriştii şi sataniştii care stau în ocultă în spatele acestor idei şi în spatele vehiculării lor, precum şi în spatele posibilei lor uneltiri ideologice şi politice, cu consecinţe dintre care eu am intuit doar câteva.