View Single Post
  #36  
Vechi 16.06.2013, 01:58:23
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Mulțumesc pentru linkuri, am citit și văd că problema e destul de dezbătută.
În momentul ăsta nu știu ce să zic...

În orice caz, "educația" e un concept-umbrelă, cu multe dimensiuni:
- nevoia și presiunea socială pentru un anumit tip de oameni (presiunea "de sus", iar aici e decisiv cuvântul politicului și economicului, domenii de mari spasme la noi și nu numai!)
- evoluția rapidă, extraordinară a datelor științifice, aproape imposibil de gestionat în timp util (de obicei noi învățăm la școală istorie, istorie a științei, istorii de tot felul; în momentul când noi ținem o lecție despre o "noutate", modelul acela e deja învechit în țările aflate pe frontul de undă al descoperirilor științifice)
- concurența între absolvenți pe piața de muncă, internă și externă
- dezvoltarea morală, caracterială
- dezvoltarea stilului de muncă creativ
- dezvoltarea intelectuală generală și a abilităților practice, în primul rând a celor din sfera abilităților de relaționare
- particularitățile copilului (unii sunt mai înzestrați, alții dimpotrivă) și nevoile lui concrete, individuale
- interesele/aspirațiile părinților și resursele lor
- interacțiunea cu mass-media în spatele căreia sunt multe grupuri de interese (unele de interes momentan strict economic, de pildă afacerile cu manuale, rechizite, haine, produse alimentare, excursii etc.)
- perspectiva continuării studiilor pentru aprofundare, inclusiv varianta de a studia în străinătate
- dezvoltarea aspirațiilor și a capacităților de învățare permanentă, pe toată durata vieții
- eficiența procesului de învățământ (testată și longitudinal, în timp)
- concurența, mai mult sau mai puțin constructivă, dintre instituțiile de învățământ
și multe altele... multe...

Din câte am sesizat, Biserica și sora ei mai mică în cele sufletești și comportamentale (psihologia) sunt îngăduite sau mai bine zis tolerate în școli, fără ca lumea să știe foarte precis ce vor de fapt și profesorii respectivi și fără ca mesajele lor să fie luate prea în serios... Din nenorocire.
Vă invit să cugetăm împreună: dacă într-un liceu sunt 10 bodyguarzi (2-3 sunt permanent prezenți la poartă) și un singur consilier școlar, care stă de obicei închis în cabinet așteptînd să fie solicitat (răruț, răruț de tot): ce înseamnă oare aceasta? Raportul de 10 la 1 îmi pare că vorbește de la sine despre tipul de "soluții" practicat la noi.

Ce fel de școală este aceea care își abordează conflictele (inerente în orice grup uman) cu mijloace de forță (bulanul, pumnii și picioarele, gazele lacrimogene, pistolul), cu amenințări (note la purtare, exmatriculare) și diverse forme de șantaj afectiv?
Prezintă ea încredere că ar putea forma oameni?
În școala unde preotul/profesorul de religie și psihologul/profesorul de psihologie sunt "niște moftangii", tolerați fără să știm prea bine la ce ne-ar folosi și ce-i cu ei printre noi: ce fel de oameni sperăm să obținem?

P.S. Am fost surprins de o clasă în care aprox. un sfert dintre elevi vor să devină... medici stomatologi. Practic, am rămas cu ... gura căscată. Are cineva vreo explicație pentru această preferință a elevilor?

Last edited by cezar_ioan; 16.06.2013 at 02:41:15.
Reply With Quote