[cezar_ioan]

Doamne ajută!

Domnule Daniel, consideraţi că la slujbele Bisericii
atunci când ne rugăm pentru eroii neamului nostru, când le aducem omagiu celor care s-au jertfit pe câmpurile de luptă "cu arma în mână" (morţi, ciungi, traumatizaţi psihic etc.),
precum şi atunci când ne rugăm pentru conducătorii de azi (care, printre altele, au în vedere şi securitatea ţării, inclusiv frontierele şi armamentul de război)

ne aflăm în conflict cu Iisus Hristos?

Biserica a rânduit rugăciuni aflate în conflict cu Iisus Hristos şi cu Evanghelia Lui? Asta sugeraţi, oare?


Pe de altă parte, faptul că poporul român e singurul a cărui geneză este împletită cu încreştinarea, avînd aşadar o dublă identitate (de neam omenesc, prin rânduiala Domnului, precum şi prin har, de creştini), permite trecerea în registru minor a identităţii naţionale şi implicit a apărării ei?

Noi, creştinii, suntem duhuri fără trup, fără adăpost, fără patrie pământească? Iubirea de care pomeniţi nu ţine seama de întreaga noastră fiinţă, de omul întreg (trup şi suflet)?

Când o bandă de obsedaţi atacă mama, fiicele şi soţia, spre siluire fizică, dvs. recomandaţi... ce? Ce lucru creştinesc recomandaţi mai exact?
Dar când ne sunt distruse oraşele, câmpia, apele, munţii, flora şi fauna?
Dar când ne sunt ameninţate bisericile, cultura, limba, obiceiurile creştine, tradiţiile?

Puneţi accent pe sentimentul iubirii, lucru bun dealtfel, lucru de la Dumnezeu. La rândul meu şi eu sunt de acord cu diplomaţia, cu negocieri nesfârşite, cu tot felul de manevre ca să nu se ajungă la vărsare de sânge omenesc.
Dar pe obligaţia de a apăra ceea ce iubim, fie şi cu arma în mână atunci când agresiunea este extremă şi desfiinţează orice limită, nu puneţi nici un preţ? Oare a apăra, cu preţul vieţii tale şi cu riscul de a lua viaţa celui care vine peste tine să te ucidă, nu este dovadă a iubirii?

Consideraţi că Dumnezeu vrea ca poporul român şi România să piară din istorie, stînd cu toţii ca mielul la înjunghiere? Şi astfel, pe această cale unică, românii să devină, chipurile, cu toţii locuitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Şi scrieţi toate aceste sugestii în limba română, în limba locuitorilor acestei patrii?

Eu cred că prin ceea ce scrieţi, separînd artificial iţele realităţii româneşti creştine, nu faceţi decât un singur lucru: folosiţi în mod nedemn de un român credinţa poporului nostru ca şiş pentru suicid, pardon, genocid.
Vă folosiţi de credinţa noastră în Iisus Hristos ca să ne lăsăm ţara fără apărare? Ca să ne pierdem neamul şi credinţa strămoşească? Asta faceţi, oare? Nu credeţi că aţi exagerat cam tare într-o parte, pierzînd din păcate echilibrul situaţiei?

Cred că Hristos nu ne-a deschis posibilitatea mântuirii cu preţul desfiinţării ca patrie şi neam. Nicăieri nu stă scris că ar fi făcut un astfel de târg.
Şi pentru că ne-a aşezat aici, în jurul Carpaţilor până la Mare, prin Voia Lui, aici şi trebuie să rămânem ca naţie. De vom fi siliţi de ticăloşii lumii să ne apărăm ţara cu arma, nădăjduiesc tare că Domnul ne va ierta şi ne va mântui. Ca şi copiii copiilor noştri să-L preamărească, să Îl iubească şi slăvească tot în limba română, prin case şi biserici româneşti.

Nu trebuie să acceptăm pieirea noastră ca neam, poftită de alţii, ca să dobândim Împărăţia. Dumnezeu nu ne-a propus niciodată acest târg. Ar fi fost, dealtfel, nedemn de un gentleman, cu atât mai puţin ar fi fost un gest vrednic de Împăratul Cerurilor faţă de supuşii Lui iubiţi.