[vsovivivi]

E vorba de făţărnicie şi de acuzaţia de făţărnicie.

Nu uitaţi că şi Domnul a scos la lumină acest păcat şi a mustrat pe făţarnici, cu duhul blândeţii şi vorbind cu frumosul... dar şi El a acuzat acest nărav, acest comportament viclean.

Problema însă este că omul, bărbatul, tânărul, creştinul... acuză şi el de făţărnicie, dar pentru ce acuză el şi pentru ce a acuzat Domnul Iisus?

Mie mi se pare că noi acuzăm ca să scăpăm de ruşine şi ca să ascundem păcatul şi ca să plăcem gLumii sau femeilor deci acuzăm cu viclenie şi mândrie iar Domnul a acuzat făţărnicia în sensul că mulţi vorbesc despre Împărăţia Cerurilor şi iau în gura lor Cuvântul lui Dumnezeu şi se dau mari cărturari, sau teologi, sau învăţători dar ei nu fac deloc ceea ce spun, nici cu degetul nu se ating ci o fac doar pentru privilegii şi ca să se arate oamenilor cât de mari şi bune exemple sunt ei dând lecţii şi dându-se pe ei înşişi exemple de urmat în popor neobservând că nu împlinesc decât nebunia fariseului ce dispreţuia şi batjocurea pe vameşul smerit.

Iar fetele se făţărnicesc prin ţinuta lor pentru a fi iubite neştiind că vor fi spurcate şi păcălite mai devreme sau mai târziu şi că vor ajunge să viclenească şi ele pentru bani sau pentru plăcerile trădării... numite 'îndrăgostiri'... adică marfă de căsătorii glumeşti sau pentru relaţii întâmplătoare sau pentru barurile satanei, baruri cu bară şi cu paturi ascunse şi beţii şi droguri, spurcăciuni pe care azi creştinul, pe toate şi le aduce în casă, cu piscină şi jacuzi cu tot, ca un semn de mare onoare de gospodar.