[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Am adus citate din Actele Martirice, din Canoane, şi Sfinţii Părinţi. Nu doar în răspunsuri către tine, ci în topic. Toate, sunt patristică.

bine, bine, ai adus. vreau exemple. Poate sunt eu mai chior. Ia-ma de mana si arata-mi cu degetul si cu [quote] unde ai zis tu: uite aici Sfantul zice, fapt care imi confirma ce am zis.

Actele martirice nu intra la Patristica.

uite defintia Patristicii de pe wikipedia si orthodoxwiki.

Patristica sau Patrologia este disciplina teologică care studiază istoria și conținutul doctrinei Părinților Bisericii, doctrină închegată ca tradiție, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericești, în care s-a transmis și asimilat învățătura apostolică într-o formă autentică și normativă.

Patristica se referă la contribuțiile literare ale Sfinților Părinți. Sub titlul de Părinți apostolici intră scriitorii creștini din a doua jumătate a sec. I și prima jumătate a sec. II, care au fost ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut pe aceștia. Astfel, Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul (episcop al Antiohiei), Policarp al Smirnei, Herma, Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet.

Deci, actele martirice nu indeplinesc conditiile pentru asta.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Nu la toate versetele e nevoie de tîlcuire, ci doar la acele locuri "cu anevoie de înţeles". Dacă ai fi citit, vreo tîlcuire a unei cărţi din Sfînta Scriptură a vreunui Sfînt Părinte, ai fi văzut că nu tîlcuieşte verset cu verset.

Bine, dar macar ceva.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Cocon de autosuficienţă? Auzi acolo. Nu, nu aşa, că e prea frumos, e şi fonic, îmi place, sună pompos şi ornat. Sau turnul de fildeş, mai era expresia. Zi şi tu, prostia mea. Că sunt prost grămadă.

Prost?
Nu.
Arogant?
Da.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Nu, aici nu ai dreptate. Nu insult. Mustru. Cîteodată prea aspru, ai dreptate, dar trebuie, cînd trebuie, cu tot dragul. Şi tot ce fac e Scripturistic, cu mila Domnului, în neputinţele mele, uite:

"Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii."
(Înţelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 19, 12-18)

Valabil şi cu fraţii creştini, care au nevoie de îndreptare, şi cu fraţii apostaziaţi, şi cu fraţii eretici, şi cu fraţii necredincioşi, şi şi cu mine, că am şi eu nevoie. Toţi suntem fraţi, dacă nu în Hristos, în Adam, fie că ne place sau nu. Că e frate eretic, apostaziat, sau necredincios, e partea a doua, dar e frate. Şi dacă are nevoie de ajutor, de îndreptare, acolo ştii ce să răspunzi, sărim şi ajutăm.

Bucurii.

Exact ce vorbeam.
Eu nu ii insult, eu le arat adevarul.
De ce sunt enervant cand fac asta?
Pentru binele lor.
De ce ce supara?
Pentru ca ei nu pot suporta adevarul si ca ei gresesc(din nou, am mai auzit-o de prea multe ori de la atei si neo-protestanti ca sa nu imi dau seama ca o tactica proasta si o scuza pentru a arunca insulte catre cei care nu sunt de acord cu tine).