În prealabil postat de fallen
Pai poate asta ar trebui sa avem fiecare grija sa nu "pangarim" numele care ni s-au dat...el poate reflecta niste asteptari ale parintilor sau nasilor nostri...Uite nu mai stiu daca indienii din America primesc numele cand se nasc sau cand se fac mai mari...ca ma gandesc ca daca parintii te-au numit "vulturul neinfricat", spre exemplu, ai ceva de dovedit...
Mare atentie insa ca asteptarile parintilor sa nu fie mult prea covarsitoare pentru copil, adica sa nu inteleaga ca dragostea si aprecierea noastra este conditionata de ele, adica sa fie viteaz precum Sf. Gheorghe, neprihanit precum sfantul sau sfanta X, sau Doamne iarta-ma sa fie "mantuitorul " cel putin al casei, neamului lui (probabil mexicanii nu au chiar asemenea asteptari de la fiii pe care ii numesc Jesus, si nici americanii care se numesc Jesse, Jessica, Joshua, etc. De fapt la evrei numele de Iisus sau Ioshua avea sau are alta etimologie, neavand legatura cu mantuirea).
Oricum cu totii suntem pacatosi (vorbesc la modul general, despre noi oamenii) dar traim cu speranta ca macar fii nostri vor fi mai buni si se vor mantui macar pe ei, si poate cine stie, pentru virtutile lor, ne va ierta Dumnezeu si pe noi. Acum nu stiu in ce masura e corect fata de fii nostri sa poarte si povara pacatelor noastre; oricum intr-o oarecare masura o poarta, nu se pot debarasa de ea prea usor; se spune ca asa a randuit Dumnezeu, dar bine ar fi sa nu adaugam si noi prin pacatele noastre greutati si piedici in calea mantuirii lor. Noi spunem ca suntem bine intentionati si facem unele lucruri, sacrificii chiar, "pentru binele copilului", insa poate nu ne dam seama ca acestea nu ii sunt de folos, ci din contra ii fac rau.
Zicea Yasmina de colegul ei Jesus ca s-a imbatat intr-o seara de n-a mai ajuns la serviciu. Acum pe bune, daca toata lumea ti-ar impuia capul ca porti numele Mantuitorului si trebuie sa fii desavarsit, sa-i salvezi pe toti (mai ceva ca Bruce Willis) si tu te-ai vedea neputincios, ba mai mult ai cadea si in pacat, ca tot omul, de aici si pana la pierzanie ar fi drumul drept si sigur; si nu numele te-ar pierde, ci ambitiile proprii si ale celor apropiati.
Desigur toate astea nu s-ar intampla daca ne-am gandi in primul rand "ce vrea Dumnezeu de la noi"; nu ce vrea lumea; insa nu prea avem cum pentru ca cel putin cand suntem copii, pana invatam sa citim singuri, noi Il vedem pe Dumnezeu prin ochii parintilor si invatatorilor nostri (eventual) , si de aici putem sa ajungem unde trebuie sau nu.
PS: ce bine ar fi sa ne putem schimba numele, cand ne facem mari, si sa ne luam unul care sa ne caracterizeze (eventual cat mai fidel, nu cum am vrea noi), asa ca pe internet...
Glumesc, desigur. Insa cei care se calugaresc, de exemplu, primesc un alt nume, insa nu stiu pe ce criterii (dupa cum vrea candidatul, sau staretul, care am inteles ca ii devine al doilea nas, sau dupa alte criterii?)
|