[vsovivivi]

Sminteala vine de la credulitatea şi prostia naivă şi auto-îndreptăţirea că tu cică eşti sau vei fi pe calea gLumii un sfânt mai mare ca Dumnezeu şi astfel ajungi din rău în mai rău negându-L sau lepădându-L sau neglijându-L sau minimizându-L sau dispreţuindu-L sau exilându-L dincolo de graniţă dintr-o mândrie exclusivistă şi dispreţuitoare... ne mai poftind sfinţenia Lui la masa şi la casa ta, în inima, mintea, sufletul şi trupul tău ci satisfăcându-te cu sfinţenia falsă.

Şi dacă nu mai iubeşti sfinţenia Domnului, dacă nu-ţi place sfinţenia ci păcatul, asta se numeşte sminteală căci ţi se ridică învârtoşarea asta a inimii la cap pe post de sfinţenie grozavă şi mândră şi spurcându-te astfel în privirea cu care priveşti cazi în pofte pe traseul şarpe-eva-adam-gLume-tu ca să imiţi şi să mânci şi tu păcate din curiozitate şi să păcătuieşti şi tu ca ei şi apoi să născoceşti la rîndul tău alte modalităţi de a păcătui şi de ce nu păcate tot mai noi şi tot mai ispititoare.

Şarpele se hrănea cu întunericul minciunilor şi al răutăţii prin pofta de dezbinare sadică îmbrăcată în haine înţelepte, de înger al luminii deci se hrănea cu făţărnicie.

Eva se hrănea cu îndoială şi griji pentru vise frumoase dar deşarte deci se amăgea căci vedea semeţia cum creştea în Adam care poftea la fructul cunoaşterii şi 'eliberării' prin moarte şi vroia din necredinţă şi îndoială ca să-l slujască la semeţia lui care părea adevărată şi îndreptăţită.

Adam se hrănea cu prostia semeţiei puterii sale căci nu-i plăcea să se umilească ci să se înalţe mai presus de toate cele pe care le vedea şi le auzea, poftind în taină la fructul cunoaşterii binelui şi a răului... prin păcat, deci se hrănea cu multă semeţie şi cu pofte şi plăceri ascunse, iubindu-se în taină mai mult pe sine decât pe eva sau pe celelalte vieţuitoare.

Iar gLumea se hrăneşte cu toate spurcăciunile şi minciunile la un loc născocite de om şi de îngerii căzuţi care se dădeau sfinţi mai mari ca Dumnezeu, spurcându-se astfel neîncetat prin tot ce iese din inima omului şi se depune în creaţie.

Şi aşa am ajuns ca noi cei de azi să ne hrănim cu toate astea la un loc, fie că suntem creştini, fie că suntem oameni necredincioşi.

În concluzie azi este mare luptă între culte, care mai de care vrând să se elibereze de Dumnezeu, uitând cu toţii că:

Oricine trăieşte şi face binele este creştin şi orice creştin care face şi răul este un drac împieliţat după Cuvântul:

''Nu poate face roade bune pomul rău şi nici roade rele pomul bun!''

Deci degeaba vă pretindeţi supremaţia!.. căci ispita care-ţi place nu este sfinţenia ta ci sminteală şi viclenie ascunsă.