Citat:
În prealabil postat de lore86
Sophia, sa stii ca sufar. Sufarc c societatea s-a stricat asa tare. Si daca se intampla lucrurile care se intampla, nu e doar vina elevilor. Vina e mai departe: a parintilor. Si iar revin la perioada comunista: a parintilor formati si crescuti in regim ateu, unde cum era si firesc, in familia in care Dumnezeu nu e binevenit apar certuri, vorbe grele, injuraturi, desfranare, pacate grele.Si iata asa apar copiii, pe care pr Arsenie ii numea:"copii nascuti in lanturi".
Si pe mine ma dor lucrurile astea. Dar intr-o societate in continua degradare, nu imi pot lasa copiii.
Ai amintit de scoli particulare ortodoxe. Ele exista. Si in Orasul nostru. Doar ca sunt scumpe.:500 de lei de copil.Or eu am patru copii.Iar salariul sotului, caci doar din el traim nu e de 1000 euro.
Hs nu e o realitate inventata de mine. Ci exista de multi ani si a fost probata de multi altii inainte cu rezultate foarte buune. Oameni de elita au ajuns, iesid de sub "fusta mamei." NUme ca G.Washington, Mozat, Lewis Carol etc tocmai acest lucru arata.
E trist ca variantele celelelalte sunt oricum, numai crestine nu.
|
Inca una si ma duc...
Nu mai tot da vina pe perioda comunista. Nu stiu ce generatie esti tu. Dar n-a fost chiar asa cum spui si cine vroia era aproape de Dumnezeu si atunci.
Biserica din pascate nu s-a schimbat fata de atunci. Nu ofera mai mult (cateheza duhovnici mai multi, sau alte ajutoare directe in social.
Vroiam de fapt sa spun altceva:
Educatia asta de clopot de sticla isi are si limite si dezavantaje.
O simt pe pielea mea.
Mama mea in special m-a invatat de bine, inclusiv drumul la biserica (nu stia nici ea prea multe in domeniul asta). Si m-a protejat
Si n-am stiut sa ma apar in lume, sa ma lupt cu greutati.
Ce spunea ea era una, ce este acum in lume este altceva. Si este foarte greu.
Un copil trebuie sa invete si sa se descurce in lumea in care traieste, cu oamenii din jurul lui, asa cum sunt. Trebuie sa stie sa se apere, sa judece si sa decida ce este rau si bine. Aha, drogul este asta si face rau si nu e bine sa-l iau.
Nu poti sa-l izolezi.
Asa cum trebuie sa fie pregatit si pentru a umbla si a-si gasi perechea de viata (cum va gasi, daca el sta numai acasa?). Trebuie sa stie candva si lucruri omenesti: cum este in casnicie, cum se fac copiii, cum se cresc si etc. si cum sa te comporti cu unul si cu altul, cum sa iubesti (din toate punctele de vedere).
Credinta nu ne scuteste de a trai in lume, printre oameni.
Ceea ce-i aduce pe copii la lucruri rele este si lipsa de comunicare cu ei. Lasati de capul lor, singuri. Nu se vorbeste cu ei. Singuri cu problemele si sentimentele lor, durerile lor. Cui ii pasa de ei?
Trebuie numai sa fim ca robotii. Cerinte de sus pana jos. Dar cine ce ne da inapoi?
Lasati singuri (inclusiv de biserica) cu suferinte mari si cu interdictii: sarcina nedorita, sau invers (sa nu poti avea copii), cu divorturi, cu somaj, cu boli proprii sau ale celor din jur.
Trebuie sa ducem aceste lupte din lume. Singuri din pacate.
Si cum sa-i invatam pe copii sa aibe putere si sa lupte? Si unde sa se duca ei sau noi cand nu mai putem?
Sa-i izolam si sa le spunem numai ca viata este frumoasa si roz, ca totul e O.K. intru Dumnezeu. Ei nu este asa. Dumnezeu este, dar ne si incearca si ne da si altele de rugemat in lume. Nu traim in rai pe pamant...
Eu sunt satula de izolare si singuratate (peste tot) si iluzii. Ne izolam, ne incuiem in casa si ne imbatam cu iluzii.
Dumnezeu ne invata si sa fim impreuna si sa luptam.