Mai întâi, îți mărturisesc că eu n-am fost în Piață în zilele acelea. Însă convingerea mea este că a avut rost. Și pentru cei care au murit acolo a avut. Este o vorbă a părintelui Teofil (preluată, cred, de la părintele Arsenie Boca): „Ce faci te face”.

Ceea ce s-a spus acolo, ce s-a visat, ce s-a cântat s-a imprimat în sufletele oamenilor pentru totdeauna. În întâmplările de genul ăsta opresorul nu câștigă decât aparent, adică în ordinea lumii acesteia; pe când visătorul își imprimă visul în ființa lui.
Dar nu numai pentru ei a avut rost. Ci pentru toți românii. Momentul ăla ne mai spală fața de păcate. Am dat dovadă atunci că putem fi frumoși, că putem avea un ideal.

Așa gândesc și cu privire la fericirea de care au parte cei care de-a lungul vieții, în diferitele împrejurări ale vieții, își păstrează curăția sufletească, integritatea. Cei care refuză compromisul vor pierde pe termen scurt, adică în lume, dar vor câștiga în Împărăția dinlăuntrul lor în aceeași clipă, fără întârziere.