[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Da, da, da, vestitul Levitic 20. Era să uităm de el. Slavă Domnului că l-ai amintit. Să-l clarificăm. Parcă am un deja-vu, în dialog cu părintele Marcel Hancheş de la Mănăstirea Oaşa. Minunat. Iubesc teologia. E aşa de simplă şi frumoasă.

Eşti pregătit?

Află, dragul meu frate, că acele pedepse nu au fost niciodată aplicate, iar dacă au fost, extrem de rar, niciodată de faţă cu Moise, şi cînd Moise nici nu ştia, el care interzise-se uciderea de orice fel, prin existenţa decalogului. Şi îţi dau şi exemple. Elocvente.

Ştiind că proorocul Moise interzice uciderile, de aceea merg şi la Iisus, considerîndu-L prooroc, şi îl întreabă de uciderea femeii desfrînate cu pietre, iar Iisus le răspunde cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra, iar ei pleacă, lăsînd pe femeia desfrînată neucisă cu pietre.
Ştiau că trebuiau să întrebe prima dată. Iar Moise nu le îngăduia.

Apoi, exemplul cel mai elocvent îl avem că Saul a mers l-a vrăjitoare să vorbească cu morţii, cerînd pe Samuel.
Trebuia să fie omorît cu pietre, nu? Dar s-a sinucis singur, două zile mai tîrziu, aruncîndu-se în sabie.

Mai adînc. Acele pedepse erau mai mult pentru a înţelege omul dimensiunea păcatului şi dimensiunea sfinţeniei.
Ca să dovedesc ce spun, în Levitic 20, e singurul capitol din întreaga Biblie, unde Dumnezeu, cheamă în mod insistent de 2 ori, la sfinţenie, pe oameni, la versetele 7 şi 26.
Niciunde în întreaga Biblie, nu mai cheamă la sfinţenie de 2 ori, în acelaşi capitol, în aceaşi sentinţă, aceaşi idee, sau expunere, aici expunerea pedepselor pentru păcate.
De ce de 2 ori? De ce doar în capitolul ăsta?
Pentru că Dumnezeu era îngrijorat şi nu vroia aşa ceva pentru poporul Său, dar trebuia în acelaşi timp să îi facă să înţeleagă că acele lucruri îndepărtează sfinţenia, spre care sunt chemaţi toţi oamenii.

Da? Simplu. Să facem şi mai simplu.
Hristos trebuia să vină "la plinirea vremii". Ce-i aia plinirea vremii?
Cînd oamenii erau pregătiţi să-L accepte, nu toţi, dar pregătiţi, majoritatea.
Cînd oamenii înţelegeau suficient. Ce să înţeleagă? Scripturile, profeţiile, Iubirea.

Poate nu înţelegi.
Mergem mai adînc. Dumnezeu nu îngăduie sclavia. E tiranie pentru om. Totuşi în vechiul testament, în noul şi chiar în timpul sfinţilor părinţi, ea a existat, slugi, slujnice. Se contrazice Dumnezeu? Fi atent. Treptat, treptat o desfiinţează pe tot globul. Fi atent cum începe.
Ce observăm? Simplu. Oricine ajungea slugă la un evreu, era obligat, conform învăţăturii lui Dumnezeu, evreul, să-l elibereze în al 7-lea an. Aşa ceva era de neconceput pentru lumea de atunci, nu exista aşa ceva niciunde pe pămînt. Era stupoare, o utopie, sclavii trebuiau ţinuţi toată viaţa. Vezi?

Deci ce face Dumnezeu? Se pliază. Vremurilor. Neadaptării omului. De-a iubi. Situaţiei.
Şi dă învăţătura cea mai perfectă pentru vremurile acelea, din momentul respectiv, la care oamenii sunt pregătiţi să accepte.
"La plinirea vremii", deci, cînd oamenii erau pregătiţi, să primească Iubirea desăvîrşită, şi deveneau tot mai pregătiţi.
Înţelegi acum? Contextul. Detaliile. Uită-te printre rînduri. Litera ucide, duhul face viu, spune Scriptura.

În Levitic 20, sunt chemaţi oamenii la sfinţenie, de aceea e şi menţionată de două ori, ca niciunde în biblie. Dar cum să înţelegi sfinţenia, în vremurile alea, decît înţelegînd păcatul, e mai uşor. Spunîndu-ţi ce e păcat.

Dumnezeu se referă acolo mai mult la o moarte sufletească, care e mai mare, mai importantă şi mai grea.
Pentru că Dumnezeu ştia, că nu era "plinirea vremii", că omul de atunci nu putea înţelege ce o moarte sufletească, şi l-a făcut cumva să înţeleagă cît de grav e păcatul şi înfăptuirea lui.

Mai exact, avem şi versetul cu omul cu suflet mort, deşi cu trupul viu: "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort." Apocalipsa 3, 1. Şi ca să înţelegi şi mai mult, şi cu asta închei, avem Romani, capitolul 7. Ce am explicat mai sus, explică Romani cap. 7.

Mai simplu de atît nu ştiu şi nu pot să-ţi explic. Ţi-am concentrat cu explicaţia, teologia care se învaţă întrun curs de seminar întreg.

Bucurii.