Citat:
În prealabil postat de antoniap
Parintii care nu au o gandire empatica risca sa piarda teren in fata copiilor. Daca adultul ii da de inteles copilului ca el le stie pe toate si celalalt e un mucea care tot timpul trebuie sa ia aminte, comunicarea intre generatii se blocheaza. Adultul trebuie sa urmareasca evolutia copilului si sa-si fixeze niste prioritati.
Trebuie sa stie cand sa insiste si cand sa fie ingaduitor, cand sa fie intransigent si cand sa zambeasca ingaduitor. E nevoie si de nitel tact pe care-l pot dobandi doar cei care constientizeaza ca nu-l au, adica perfectionistii. Cei care considera ca detin toate informatiile si strategiile necesare unei bune educatii si care nu-si mai dau osteneala sa observe si efectele strategiilor lor vor considera ca numai altii sunt vinovati daca nu ajung la rezultatele dorite.
|
Exact!
Cum spunea si Cezar intr-o postare, de fapt intr-un mic eseu scris chiar de propriul copil, un copil daca nu este convins el insisi ca binele este bine si ii este impus, fie chiar si cu argumente, nu ii sunt prezentate si alternative si nu este lasat sa aleaga, se vor intampla doua lucruri:
1. copilul nu va dezvolta o gandire autonoma, nu-si va insusi moralitatea personal, ca un avantaj ci o va tolera ca o obligatie circumstantiala
2. chiar daca va face ascultare, o va face cu pretul intretinerii si amplificarii unui sentiment, poate nu atat de constient, de rebeliune
3. va creste distanta dintre parinte si copil, autoritatea parintelui va scade iar cea a mediului va creste, cu consecintele de rigoare