[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Cătăline, mulţumesc. Am citit tot. Mulţumesc pentru cuvinte. Pentru tot. Nu sunt ironic. Cu adevărat sunt mîndru. Şi un om rău în general. Nu fac aproape deloc milostenie. Nu am o privire blîndă, nu am mersul smerit, purtarea nu mi-e creştinească. Nimic nu fac bun. Nu am smerenie nici un strop. Chiar sunt un vai-şi-amar, iubesc cele ale lumii, sunt vrednic de toată osînda şi chinul. Îţi scriu de pe un laptop, am telefon scump, am un apartament foarte comod, şi parcă nu-mi vine să mă lepăd de toate şi să urmez lui Hristos desăvîrşit, şi deci nu voi fi desăvîrşit. Şi deci nu pot fi sfînt.
Ai dreptate în toate. Iartă-mă. Ăsta e stilul meu de-a scrie. Aşa e caracterul meu. Aşa e firea mea de-a fi. Şi asta nu se schimbă. Sfîntul Grigorie de Nyssa era melancolic, Sfîntul Ioan Gură de Aur era vulcanic. Vreau sfinţenie. Da. Cred, după sfatul duhovnicului, că e ceva firesc, ceva normal. În rest să mă ierţi.
Cu toate ai dreptate în ce ai scris, dar doar cu un lucru nu ai dreptate. Nu am scris niciodată, părerea mea. De mîntuirea tuturor celor ucişi (după Hristos, se înţelege, am menţionat deja că nu exista sfinţenie înainte de Hristos, dar nu ai fost atent) am citit în Sfinţii Părinţi, o să caut unde scrie, sper să găsesc. Îţi redau, din nou, ce îmi amintesc că au spus Sfinţii Părinţi: cei ce sunt ucişi, toţi cei ce au fost ucişi, sunt mîntuiţi prin botezul sîngelui lor vărsat, al suferinţei lor, că le-a fost luată putinţa de a se mai pocăi pentru păcatele lor şi de-a înainte în virtute şi desăvîrşire. Cred că Sfîntul Ignatie Brancianinov spune, în cartea sa, sufletul după moarte. Înţelegi? Nici nu caut să am mereu dreptate. Şi sunt perfect conştient că oricînd pot greşi.
Dar cînd învăţ SĂ NU UCIZI, CREŞTINE, NICI UN OM NICIODATĂ, ORICE-AR FI, nu greşesc!
Şi după cum ţi-am dovedit, Scripturistic, cu tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, ŞI NU tîlcuirea mea, cînd ţi-am citat tîlcuirea lui Bartolomeu Anania, că păgînii se vor mîntui doar dacă "din fire făcînd ale legii", vor fi oameni plăcuţi lui Dumnezeu, adică cu fapte bune. Un alt fapt, logic, cum spui tu, raţional, care arată clar că tălharul de pe cruce nu a avut botezul şi s-a mîntuit, la fel şi Abel, deşi nu s-a mîntuit, nefiind mîntuire în vechiul testament, dar spune în Facere Domnul către Cain: "Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ." (Facerea 4, 10). Cum tot din Scripturi ştim că sîngele este duhul, sufletul, el, Abel, e dintre cei drepţi, care i-a luat Hristos cu El, la pogorîrea la iad. Şi toţi care au fost drepţi în Vechiul Testament. Unde greşeşsc aici? Care e învăţătura mea aici?
Însă ce greşeşti, este, unde spune, în Sfînta Scriptură sau Sfinţii Părinţi, că pentru mîntuire ai nevoie de cele 3 lucruri menţionate de tine? Dar conştiinţa, care ne spune Sfîntul Apostol Pavel, că ne poate mîntui, din "fire făcînd ale legii", unde-i? E a 4-a? Sunt ironic.
Căci uite ce spune Sfîntul Ioan Scărarul cu referire la Romani 2, 11: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)"
Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă." Şi la fel şi la Marcu 10, 27: "Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă." Şi la Luca 18, 27: "Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu." Nu spun nimic aici, ca să nu spui că iarăşi dau învăţătura mea. Spun doar că prea uşor bagi toţi oamenii în iad. Fi mai îngăduitor. Fi mai cu iubire, te rog.
Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi? Cînd Scriptura spune clar: "viermele neadormit". Cine-i ăla? Spun Sfinţii Părinţi, conştiinţa. Că ai fi putut să crezi şi să accepţi pe Dumnezeu Adevărat şi nu ai vrut. Spun ei că e vierme, deci te munceşte. Neadormit. Mereu adică. Deci toţi se vor munci. Dar spune-mi unde spune că în iad nu toţi se vor munci. Că mă îndoiesc ne nemunca din iad. Cînd şi în Rai se lucrează. Dar altfel de muncă, cum au lucrat şi Adam şi Eva în Rai, spune în facere. Dar acolo e bucurie, nu e sudoare, e fericirea veşnică.
Continui, să folosesc varianta ta, continui cu învăţătura ta, cînd acolo spune clar, că păgînii, care nu au avut treabă cu Biserica, se pot mîntui, din fire făcînd ale legii, tu spui, că nu, că faptele bune îi ajută să vină în Biserică. Păi în Scriptură spune altceva. Ce facem?
O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină. Pustnicul nu învaţă pe nimeni, nu scrie nimic. Doar cînd iese din pustie. Of, suflete, of.
Mulţumesc din nou. Iertare.
Bucurii.