Mulțumim, doamnă, pentru mărturiile acestea atât de cutremurătoare. Este nevoie de ele. Și cred că nu trebuie să uităm. Ca persoană da, să ierți și să uiți răul care ți s-a făcut. Dar aici e vorba de o conștiință comună – a noastră ca neam – care nu trebuie să adoarmă. Zonele care tind să ațipească e bine să fie mereu trezite de memoria vie a cuiva care a trecut prin încercările acelea teribile.