Razboiul nu poate sa fie drept. Chiar m-a mirat (si ma mir in continuare) ca Sfintele Canoane sunt aproape permisive cand e vorba de ucidere in razboi.

<<2008. -"Cel ce va ucide in razboi sau aparandu-se de talhari, trei ani sa nu se impartaseasca daca vor fi venit asupra lui cu arme ucigase. Daca talharii n-au venit asupra lui sa-l ucida, ci numai sa fure, iar el putea sa fuga, dar a scos arma si a ucis pe talhar, acela se canoniseste ca un ucigas". -ILT, 335.>>
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rea-82080.html



Nationalismul n-a dus niciodata la ceva bun. Iar razboiul nu este de la Dumnezeu, este de la cel rau.

Nu neamul romanesc se va mantui sau neamul rusesc sau italienesc sau bulgaresc: cel care se pocaieste se va mantui, daca asta binevoieste Dumnezeu; crestinii (care respecta poruncile lui Dumnezeu) se vor mantui, daca asta este voia lui Dumnezeu, pentru ca stim ca nu ne mantuim datorita calitatilor noastre, ne mantuieste marea iubire a lui Dumnezeu fata de noi, ne mantuieste marea milostivire a lui Dumnezeu, daca si noi ne straduim, daca ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, daca ne pocaim.

Poate ca o sa aruncati cu pietre in mine: „cine sunt eu sa fac aprecieri?”

Sunt nimeni, sunt doar un om care poate sau nu poate sa se apropie de un alt om. Dar care nu crede ca ura ajuta la ceva. Iar nationalismul duce la ură. Si ura nu-i de la Dumnezeu. Doar Iubirea este de la Dumnezeu.

Mi-a placut ce a spus intr-un interviu, Parintele Evghenie Dascaliuc, duhovnicul de la Manastirea Ciolanu(acum trecut la cele vesnice, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii): "Eu sunt parintele zero!".
http://www.lumeacredintei.com/sct_3/...ntele_zero.htm

Eu nu sunt capabila sa spun (si să si cred) ca eu sunt omul zero. Dar de cate ori salta mandria peste mintea si sufletul meu (si, recunosc ca sa intampla, pentru ca smerenia se castiga greu si se pastreaza si mai greu) ma gandesc zambind la Parintele Evghenie Dascaliuc: „Parintele zero (cu z mic)”. Si parca ma mai smeresc putin.


Deci: noi suntem Neamul zidit de Mantuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu atat de mult a iubit lumea (adica pe noi toti si pe toti oamenii de pe pamant de la primul om, Adam, pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte e a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos) incat pe singurulul Sau Fiu L-a jertfit pentru noi si-a noastra mantuire.

Fiul lui Dumnezeu care "S-a pogorat din Ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om" si S-a jertfit si a fost batut, scuipat si batjocorit pentru noi, a fost rastignit, S-a pogorat in strafundurile iadului, a biruit moartea, a Inviat si ne-a inviat pe toti si ne-a zidit ca Neam al Său.

Sa nu fie mai mult (sa nu reprezinte mai mult) decat neamul in care ne-am nascut?
Asta nu inseamna sa dispretuim neamul, dar nici sa supralicitam apartenenta la un neam.


Tot ce este altfel, mai mult sau mai putin, cred ca nu duce la nimic bun. Nationalismul si extremismul au dus intotdeauna la razboaie, la crime, la nelegiuiri, la ură.

Si astea nu sunt de la Dumnezeu. E de ajuns sa ne uitam la trecutul secol XX, plin de ură, razboaie, asupriri, lagare, bombe atomice, cuptoare pentru ars oameni, gulaguri si ghetouri, frica, saracie si foame si urgie.

Secolul care a dat comunismul cu fratii sai: fascismul, nazismul, hitlerismul si toate miscarile din aceeasi categorie. Pentru ca e greu sa-i deosebesti chiar daca unii se cred de-a stanga si altii se cred de-a dreapta.
Si unii si altii au sadit ura, au ridicat ura la rang de lege. Si unii si altii L-au negat pe Dumnezeu pentru ca I-au uzurpat dreptul de Ziditor, pentru ca si unii si altii au omorat oameni, deci au distrus Zidirea lui Dumnezeu.

Razboiul nu este de la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este iubire. Deci nu exista razboi drept. Crestinismul nu se apara cu sabia; crestinismul se apara cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu rugaciunea.
Ura naste ură. Iar nationalismul, din nefericire este, printre altele ideea ca un neam este mai mult decat altul. Iar Dumnezeu nu asta a creat.