[cristiboss56]

Vino, Duhule,
întru tot cinstit, atotfăcâtor, atotţiitor, atotcercetă- tor, preaînţelept, preaputernic, întru toate puternic, neschimbător1 ", statornic, nehotărnicit, neînţeles, de neurmat , cu nesfârşită putere, pururea darnic, cu nemărginire bun, a toată lumea împlinitor după fiinţă şi neîncăput de nimeni după putere, viaţa însăşi şi izvorul vieţii, înţelepciunea însăşi şi izvorul înţelepciunii, puterea însăşi şi izvorul puterii, Preabunule şi intru tot îndurate Dumnezeule. Vino, înţelepciunea cea adevărată a tuturor celor ce vor să se mântuiască. Vino, Unule către unul, căci eu unul sunt precum mă vezi. Vino şi Te sălăşluieşte întru mine şi mă curăţeşte de toată năvălirea şi bântuiala potrivnicului.
Bine Te cuvântăm pe Tine, a toate împărate Preabunule, căci de la Tine avem fiinţa, suflarea, cugetarea, darul de a cunoaşte pe Dumnezeu,
adică pe Tine Preasfinte Duhule, pe Tatăl cel fără de început şi pe unul născut Fiul Lui. Bine Te cuvântăm pe Tine, căci de la Tine avem înţelegerea frumuseţii cerului, a drumului soarelui, a rotun- jelii lunii, a bunei podoabe a stelelor, a bunei potriviri dintre toate acestea şi a mişcării de multe feluri. Bine Te cuvântăm pe Tine, căci de la Tine avem înţelegerea schimbării ceasurilor, a prefacerilor vremilor, a primenirilor vânturilor, a mersului anilor. Mulţumim Ţie, căci de la Tine avem nădejdea împărăţiei Cerurilor, a cinstei întocmai cu a îngerilor, a vederii slavei, acum ca în nişte oglinzi şi enigme, dar nu după multă vreme, pe cea desăvârşită şi curată. Mulţumim Ţie, căci Tu ne dai iscusinţa plugăriei, bucatele, meşteşugurile, legile, obiceiurile, virtuţile, purtările bune.
Ce limbă va putea spune, Stăpâne, măririle Tale cele mai presus de cuvânt şi de înţelegere, mari şi minunate? Căci Tu eşti izvorul cel pururea curgător şi nesecat al curăţeniei şi al sfinţeniei; Adâncul covârşitor, nemărginit şi neajuns al înţelepciunii şi al puterii; Noianul nemăsurat şi necuprins al vieţii şi al nemuririi; Comoara nedeşertată şi neîmpuţinată a cunoaşterii şi a priceperii; Vistieria tuturor, negolită şi necheltuită a bunătăţii şi milostivirii. Tu i-ai insuflat pe proroci, iar ei au vestit mai dinainte cele ce vor să fie şi întruparea Celui unul născut au propovăduit. Tu, către Măria cea cu daruri dăruită venind, cea hotărâtă mai înainte de veci să fie Maică a lui Dumnezeu, cea aleasă din toate neamurile, ca o fără de prihană şi preacurată ai făcut din preasfinţitul pântece al acesteia lăcaş al Cuvântului şi Dumnezeu şi împreună cu Dânsul ai săvârşit preasfânta Lui unire. Tu împreună cu Hristos Cuvântul ai fost, ca Cel de o fire cu Dânsul şi de o fiinţă şi împreună cu El ai făcut dumnezeieştile semne cele minunate. Iar după ce S-a suit El la ceruri şi a stat la dreapta Tatălui în chip nedespărţit, ca un Dumnezeu ai venit la sfinţii Lui ucenici şi apostoli în chip de limbi de foc şi i-ai umplut de cuvânt, de înţelepciune şi de îndrăzneală şi i-ai făcut puternici intru semen”

Deci Ţie mă rog, la Tine cad, Ţie mă închin, apleacă-Te spre mine, robul Tău şi cu bunătate cer- cetează-mă pe mine şi scoate-mă din adâncul gre- şalelor celor de voie şi celor neştiute. Curăţeşte-mă de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Sfin- ţeşte-mă, înţelepţeşte-mâ, dă-mi pricepere spre toată cunoştinţa cea mântuitoare, povăţuieşte-mă, aratâ-mâ viteaz şi neînduplecat de patimi, mai tare ca toată puterea cea potrivnică. Suflă întru mine blândeţe, îndelungă-răbdare. adevăr, dreptate , tăcere şi temelia tuturor faptelor bune, înfrânarea. Fă-mă biserică vrednică slavei Tale. Stăpânitor intru mine să fii Tu, păzitor şi dătător de toate darurile Tale cele bogate. Şi Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, după datorie laudă îţi aducem, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

( preluata din Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827)