Citat:
În prealabil postat de Ateismul inseamna ratiune
De 1 an jumatate sufar de depresie,strig din toata fiinta mea si singurul raspuns cuvenit mie e vidul,neantul din care-mi sorb secundele in fiecare zi.Oameni buni,am 17 ani!Atatea intrebari mi-au marcat existenta intr-un mod cat se poate de deplorabil,ajungand sa duc o viata solitara si deznadajduita.Traim intr-o societate decazuta moral,iar in momentul in care ai aspiratii nobile te izbesti de stavila dureroasa a suferintei...
|
Nu trebuie sa deznadajduiesti.
Daca il cauti pe Dumnezeu cu adevarat, la un moment dat o sa-l intalnesti.
Si atunci cand o sa-l intalnesti, vei realiza ca suferinta ta e cealalta fata a iubirii Lui.
Daca nu am suferi, nu L-am cauta. Si daca nu L-am cauta, nu am fi fericiti.
Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa cautam in continuare.
P.S. Daca suferi intr-adevar de depresie, ar fi bine sa mergi sa vorbesti cu un psiholog.
Depresia e o "boala" si nu trebuie lasata netratata.
Duhovnicul are rolul sau si psihologul pe al sau.
Ambii sunt importanti. Nu lasa netratata depresia.
Gaseste un preot bun in care ai incredere si care simti ca ti se potriveste si ca te intelege si vorbeste si cu el.
Si cauta si un psiholog bun si vorbeste cu el.
E important sa ai grija de tine.
Imi cer scuze daca te-am ranit cu raspunsul meu.