[antiecumenism]

Dumitru Bordeianu-mlastina disperarii- comunismul este prezenta satanei pe pamant
http://carteromaneasca.wordpress.com...nei-pe-pamant/

22 decembrie 1989 – ziua în care comunismul a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei

“Mai bine haimana,
Decit tradator,
Mai bine huligan,
Decit dictator,
Mai bine golan,
Decit activist,
Mai bine mort,
Decit comunist.”

Parintele Staniloae- INTRE IUBIRE SI URA:

http://carteromaneasca.wordpress.com...iubire-si-ura/

“Îmi pun adeseori întrebarea, şi ca mine atâţia oameni, ce va fi având regimul comunist din Rusia cu credinţa în Dumnezeu, de ce nu o poate suporta, de ce luptă cu atâta neîmpăcare împotriva ei, ca şi când de aceasta ar depinde însăşi existenţa lui? Şi oricâte argumente mi s-ar aduce, niciunul nu e în stare să-mi dea un răspuns deplin satisfăcător la această întrebare. Încât îmi vine să cred că toată ura lui împotriva lui Dumnezeu este o generalizare a acelui rău iraţional ilustrat de tipurile lui Dostoievski.

Pentru oamenii cu judecată normală duşmănia comunismului împotriva religiei n-are nici un sens.

Într-adevăr, să vedem ce temeiuri prezintă comunismul pentru fanatismul său anticreştin?

Cel mai de seamă este acela că religia narcotizează pornirea de revoltă a săracilor împotriva inegalităţilor sociale; „Religia este opiu pentru popor”, au declarat corifeii marxismului.

Ce se ascunde, în acest argument? Dreptatea socială nu se poate realiza şi susţine decât prin ură împotriva celor avuţi. Religia însă stinge ura din om, îndeamnă la îngăduinţă şi la iubire. Religia, prin urmare, trebuie înlăturată ca una ce pune frâu urii din sufletul oamenilor, ca una ce promovează iubirea.

Dar, e cazul să ne întrebăm: oare e necesară ura pentru realizarea unei ordini sociale cât mai egalitare, pentru înfrânarea abuzului egoist de proprietate particulară? Ştim că la temelia regimului comunist stă ura socială. Dar e necesar să fie aşa? E necesară cultivarea mai departe a urii între oameni, a urii care schilodeşte sufletele, care face pe unul să se teamă de celălalt, să nu aibă încredere în el, să nu respire nici un moment liber?

E admisibil poate că până la realizarea unei ordini sociale cât mai echitabile e necesară şi presiunea severă a celor nedreptăţiţi, chiar revolta dospită în ură. Dacă iubirea nu e atât de puternică încât să creeze o ordine socială mai dreaptă, dorul spre aceasta ia în sprijinul ei şi ura. Dar, odată realizată o astfel de ordine mai dreaptă, de ce mai e necesară ura şi, prin urmare, adversitatea faţă de religie?

La aceasta se răspunde: ura trebuie să stea de veghe pentru că altfel instinctele egoiste, acaparatoare, ale indivizilor pornesc la o nouă vătămare a dreptăţii şi egalităţii sociale. Indivizii încep să atragă în posesiunea lor bunuri cât mai multe din patrimoniul menit să fie spre satisfacerea trebuinţelor tuturor. Ura trebuie să stea la pândă împotriva oricărei tendinţe de îmbogăţire, pentru a o desfiinţa de la prima apariţie în modul cel mai exemplar.

Şi totuşi nici această argumentare nu e concludentă.

O omenire care trebuie să facă din sufletul ei un culcuş al urii, e o omenire nefericită. Şi este inutil nefericită, când ţinta urmărită prin ură se poate atinge şi fără ea."



Memorialul Durerii - o istorie care nu se învaţă la şcoală

http://www.tvrplus.ro/editie-memoria...-scoala-111186