[vsovivivi]

Creştinul se făţărniceşte ca ascultare şi împrăştie neghina prin toate bisericile de frică să nu fie dat afară crezând el că o să moară de foame şi o să putrezească blestemat, deci îi e frică foarte c-o să moară trupeşte... şi de aia îi e frică foarte c-o să moară fiindcă lui nu-i e frică niciodată de moarte păcătuind... şi d-aia nu-i e frică de moarte păcătuind fiindcă-i e tare frică să rabde... nu vrea să rabde... şi d-aia nu vrea să rabde ca nu cumva să se umilească, nu vrea să fie văzut umilit la imaginea lui de scenă gLumească... şi atunci, de frică, împrăştie neghina viclenilor tirani de parcă ar mântui ei împreună crezând ca fraierul credul că asta ar folosi cuiva... el chiar crede că tot ceea ce împrăştie el ca cretinul şi nu ca creştinul, are impresia, că e bine ce face şi că aşa aduce jertfe Domnului spre binele cuiva, mai ales al său, dintr-un fel de superstiţie conştiincioasă. Şi ce face? Păi ce să facă?.. Face ce vede la mai mari şi la cei dinainte: înalţă ziduri de biserică, vorbeşte mult şi dă lecţii mereu dându-se exemplu pe sine sau pe cei din cămări sau pe cei din pustie, nu pe sfinţi căci nu ca ei vrea să trăiască, merge prin excursii muzeale la locuri sacre să vadă, vizitează moaşte ca să stea la cozi şi să fie văzut cât îi e de greu, se îmbulzeşte, pipăie, pupă, se căsătoreşte neapărat cu ritual, n-are importanţă dragostea sau de câte ori o face, e liniştit de unirea cu verighetă şi ritual dar fără viaţă şi taină şi cu Iisus, dă bani pentru toate filantropiile sociale şi pomenile absurde şi cotizează şi plăteşte tot ce i se cere fără să aibă în el milă ci doar de frică şi superstiţie conştiincioasă... şi câte şi mai câte alte jertfe zadarnice face creştinul: aprinde lumănări, bate mătănii, se acoperă cu toate hainele negre sau albe, îşi pune toate crucile pe piept ca să fie văzute şi toate icoanele pe pereţi, şi se străduie să împlinească tot ceea ce nicidecum nu a cerut Dumnezeu, absolut deloc, niciodată n-a cerut aşa ceva, căci Dumnezeu a şters toate datoriile păcătosului credincios şi a cerut doar să-şi plece omul urechea cu cap cu tot Cuvântului... ca să priceapă omul credincios ce are de făcut în Taină dacă vrea cineva ca să se mântuie, după glasul venit din cer:

''El este Fiul Meu prea iubit întru Care am binevoit, de El să ascultaţi!''
repetat şi de preasfânta Maică fecioară Maria:
''Tot ce vă va spune, să faceţi... întocmai.''

Deci omul superstiţios crezându-se credincios, de frică c-o să moară o să moară în-păcat şi precis o să moară fiindcă lui nu-i e frică de moarte ca să-i fie frică de Dumnezeu, şi nu-i e frică fiindcă nu vrea să rabde din iubire ca să nu-i fie cumva umilită imginea lui de prost... şi de aia aduce jertfe: împărştierea neghinei... vopsind-o cu vrăjeala lui cea albicioasă şi smolită cu deznădejde ca un păcălici viclean.

Şi de aia lucreză el toată ziua făţărnicia asta sub nume de biserică, de aia ridică ziduri neporuncite de Dumnezeu, cheamă-n cămări, trimite-n pustie, împrăştie toată ziua neghina închipuindu-şi că-i grâu... fiindcă el pe grâu nu-l cunoaşte şi nu-l trăieşte şi nici nu vrea să audă de viaţa Luminoasă în Adevăr, însă urmînd făţărnicia, lui i se pare mereu că împlineşte datoria cea mai sfântă a ascultării şi de a fi astfel de folos celor din jur ca să facă şi alţii ca el, Doamne fereşte!

Păi cine e nebun să mânce mereu neghină vopsită în loc de grâu?.. Şi ce crezi c-o să-ţi dospească în burtă de la aşa un aluat spurcat... foarte 'ortodox'?

Nu mai umflaţi vorbele după minteresuri!
Nu mai împrăştiaţi neghina şi deşertăciunea din vorbe fără voi ca să împliniţi datorii false!.. căci nu vi s-a poruncit nicidecum aşa ceva de către Domnul, ci vi s-a poruncit să duceţi viaţă curată, dreaptă, înţeleaptă, sinceră, iubitoare şi milostivă... umilindu-vă Cuvântului fără griji şi fără anxietăţi.