[antiecumenism]

Dr. Christa Todea Gross- Epidemia de poliomielită. Tipuri de vaccin antipolio şi ineficienţa lor. Poliomielita postvaccinală
http://carteromaneasca.wordpress.com...postvaccinala/

“Epidemiile de poliomielită au dispărut, iar numărul cazurilor de îmbolnăviri a înregistrat o scădere importantă în anii 1955‑1956, înainte ca să fie introduse vaccinurile antipolio (1957). După aceea au izbucnit noi focare endemice şi epidemice de poliomielită. Vaccinurile antipolio au fost un mare eşec, provocând numeroase decese. Reaparţia epidemiilor de poliomielită este corelată şi cu introducerea altor vaccinuri (“poliomielita provocată”): în Germania şi SUA, apariţia epidemiilor de poliomielită este direct legată de introducerea vaccinului antivariolic; în Marea Britanie, se extind cazurile de poliomielită după introducerea vaccinului DP (diftero‑pertussis), fiind oprită administrarea lui în 1950.

Dispariţia epidemiilor de poliomielită nu s‑a făcut datorită vaccinurilor antipolio, ci datorită îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Au contribuit şi mulţi alţi factori: oprirea vaccinării antivariolice şi altor vaccinuri şi, după unii autori, retragerea pesticidului DDT de pe piaţă.Poliomielita, dată de virusul natural (sălbatic), este o boală care, practic, a dispărut din Europa. Cazurile de boală existente la ora actuală (destul de rare) sunt cele date de vaccinuri: “poliomielită postvaccinală” şi, foarte rar, “poliomielită de contact” (la părinţii copiilor care au primit vaccinul oral Sabin).

Cu toate acestea, mai izbucnesc focare endemice în diferite regiuni ale lumii: în 2004, au reapărut cazuri de poliomielită în 10 ţări ale Africii. În 2005, au urmat focare endemice în alte trei ţări: Yemen, Indonezia şi Somalia. Tot mai mulţi experţi sunt sceptici şi recunosc că nu este posibilă eradicarea acestei boli. Ei arată că ar fi mai bine ca banii folosiţi pentru programele extinse de vaccinare să fie investiţi în tratamente curative, atât de necesare în aceste ţări şi în întreaga lume.

Poliomielita postvaccinală, dată de virusul viu din vaccinul antipolio, este o realitate şi survine la unii dintre copiii vaccinaţi antipolio pe cale orală (cu vaccinul Sabin).Poliomielita de contact survine la contacţii receptivi. Poliomielita provocată a fost studiată şi dovedită de către mulţi cercetători, şi survine după alte vaccinuri (antidifteric, antipertussis, antitetanos, antivariolic, etc.) sau din cauza unor substanţe toxice: mercur, arsen, plumb, pesticicdul DDT.

Cel care a reuşit să dovedească cel mai bine legătura dintre vaccinul antipolio oral al lui Koprowski şi boala SIDA este Louis Pascal, un cercetător independent, fără nicio legătură formală cu vreun Institut de Cercetare sau cu vreo Universitate. A scris despre studiul său într‑un articol intitulat “Ce se întâmplă când ştiinţa degenerează? Corupţia ştiinţei şi apariţia bolii SIDA. Analiza unei sinteze spontane”, care a apărut într‑un număr editorial al Universităţii Wollongong (Nr.9/ 1991). În articolul său, Pascal arată cum SIDA este consecinţa directă a unui vaccin antipolio oral, infestat cu virusul imunodeficienţei Simiene (SIV), şi care a fost administrat oamenilor din Congo. “Toate tulpinile virusului antipolio din vaccin, a căror virulenţa neurologică a fost «atenuată», dar care pot induce o reacţie imună, au reuşit ca prin trecerea de la un individ la altul să îşi recâştige virulenţa şi, ce este mai important, modul de preparare al vaccinului a înlesnit contaminarea vaccinului cu virusuri străine, care nu au mai putut fi omorâte, fiindcă altfel ar fi fost distrus însuşi virusul polio şi vaccinul ar fi fost ruinat”. Pascal citează cazul lui Hillary Koprowski, care a folosit vaccinul infestat în campaniile de vaccinare în masă, atât în Congo‑ul Belgian (Leopoldville), cât şi în Ruanda‑Urundi, şi care nu a analizat deloc virusul antipolio viu din vaccin, altfel ar fi constatat cu siguranţă că, alături de acesta, mai există în toate preparatele vaccinului încă un virus străin, cel de la maimuţă. "