"Primul scop al unui doliu național este comemorarea victimelor unei tragedii de proporții. Un fel de amestec de compasiune, rugăciune și neputință în fața fragilității vieții. Apariția bruscă a morții este un duș rece și nedorit, din care (re)învățăm că nu suntem atotputernici și veșnici în această viață. Brusc, ne dam seama cam cât ne este lungul nasului.
Astfel, doliul național are o tainică putere de zidire interioară și socială. În fața morții, mai ales a celei multiplicate prin tragedie, avem șansa de a câștiga înțelepciune de viață, care nu prea se mai predă prin școli. Sfinții vedeau în moarte chiar un îndreptar de viață: de vrei să dobândești virtuți, să ai permanent înaintea ochilor tăi moartea. Așa vei vedea mult mai clar rostul vieții."
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p2042.htm