Nu prea cred ca D-zeu ii arunca in iad pe cei care nu sunt crestini, daca au fost corecti si nu au facut nenorociri altora.
Poate ei chiar nu cred in crestinism sau chiar nu cred in nimic (aici e clar prostie si limitare zdravana a mintii) si nu inteleg niste chestii, nu din rautate sau ca ar fi prea comozi si nedrepti, egoisti etc, ci din cauza ca logica lor e limitata, atata poate capul lor in domeniul spiritual, sau poate ca i-a dus cat de cat capul si cred in ceva dar mai vor mai multe dovezi si nu au avut parte de ele inca, si sunt in cautare (astia nu sunt atei). D-zeu a zis sa cautam adevarul in domeniul spiritual. Pentru ca e clar ca degeaba stii multe lucruri si esti inveti anumite chestii ce tin de lumea asta vazuta, pe care nu o controlam noi total orice am face, oricand se poate intampla orice. E logic sa te intrebi de ce ai aparut fara sa ceri tu lucrul asta, nu alegem nici tara, nici parintii, nici cum suntem si ce mostenim e clar ca ne conduce ceva sau cineva. Si cum nu a depins de noi inainte de a ne naste si ne trezim deodata in fata faptului implinit, tot asa vom fi (depinzand de ceva sau cineva) si dupa ce murim. Si e normal sa te gandesti la tine macar din instinct de conservare. Numai o prostie imensa te poate face sa nu iti pui probleme referitoare la viitorul tau si situatia ta, si sa te axezi exclusiv pe ce vezi cand e clar ca nu suntem noi in pozitia de control al vietii noastre, cu atat mai putin a altora sau a situatiilor. Pe unii D-zeu ii judeca dupa legea bunei morale, si cred ca si pe ateii care nu sunt rau intentionati si au o bunatate si corectitudine a lor, fara sa il marturiseasca clar pe D-zeu, ca nu il inteleg. Alti atei am observat ca au o mare rautate cand se vorbeste de D-zeu, astia clar ajung in iad daca nu isi revin la timp. Dar ura lor e indreptata contra lui D-zeu, deci ei cred ca exista si spun ca nu cred, ca altfel cum sa urasti ce nu exista?
|